Catalogul caldeean

noapte de veghe, cometă!, zăpadă veche!

spre miezul nopții, vara, șuierând.

luminoase urme de salivă, volley

cu un bolid strălucitor albastru! de parcă

prin fir strălucind lasă urme adânci:

privelişte rară, aşa o cale lactee,

aşa ecran galactic de adâncime

non-virtuală. săgeți înainte; plonjare peste timp

și, lăsând mult în urmă,

dungi încă vizibile, gata să dispară. altceva

un fel de el sau ea, dispă-

rut deja.

la fel ca o săritură de cerb de aici acolo,

fluierând, „parcă din nări”. deci

un punct atât de mic, cu coadă,

o suprasarcină a punctului mic șuierând,

care pentru o vreme

(din nara timpului) se oprește nemișcat; şi din nou altul.

unul mai mic. cu totul şi cu totul mai bun decât. . .,

nu au spus asta atunci: colosal? Falnice-

le tăieturi albe desenând un fir.

zăpadă străpunsă de șuierat.

noi fără-de-urechi,

cu ochii albi sub pătură.


Coarda vocală

e totul complet umed în mod firesc; umezeală

netedă, dintre toate apariţiile. în ceea ce priveşte

discuţia despre depărtări, să zicem așa. o coardă

vocală de o dulceață extremă, în care nu-

mele noastre vor fi dezvăluite.

păr răvăşit, sprâncene

devastate. sub umbrire, umbra ta,

pe care o disting cu chipul meu (numele);

părul umed din mână, discrepanţa în ordonarea

respirației.

                                   ochii și orbitele. arată,

arată-mi în timp ce băieții cu montajul sunt afară

căutând să instaleze placajul pentru orice vreme.

cameră spulberată, tremurândă; vocile noastre,

corpurile se pătrund reciproc. pete de lumină. privirea-

pagină.

                 în umezeală vorbind în limbi, cântul obsedant.

nu-i chiar prea tare, nu-i așa?

lacul auriu al dimineţii care  

rătăcește prin tabără, un deșert al cerului gurii, o separare

a hotarele corpurilor vocilor. mai multe despre asta

de la ghetto-blaster-ul vorbăreţ și vocea, care

se schimbă la umezeală

                                     coardă vocală, dulceaţo!

primăvară: cadavru, masă lăcuită în lumină, părul tău, stea,

(ventilație), suntem o turmă de capre (arată turma), tunse, pe muntele neted!,

cineva trebuie să, ne arate, observe şi să ne permită. masă lăcuită, masă-a-timpului-corpurilor!

în mod firesc, un trandafir este natural: trandafirii.

                                                        chestii de umbră-

luminoasă

ale vocilor, acum plouă, picură, lacul auriu (după cum spuneam)

al dimineţii, așa ne vorbim. lumina de acum, din ochii tăi

precum o crăpătură în rodie.


Imagine istorică

peisaj cu petice,

un peisaj cu pete de cireș, un peisaj în

expansiune cu înşiruiri de dealuri.

unul în care un rege alcoolic permite bucătarului

să gătească frigărui,

unul în care hussiţii pier.

unul boem în care Calixtiţii („?”)

și taboriţii („??”) se sacrifică reciproc.

peisaj cu pete de cireș.

unul în care arbori de sequoia și viespi

se năruie. peste lanțurile de sub luna

scrâşnind. unul în care un protector al Reich-ului

moare de ciudă din cauza unui vânzător de ţesături.

petice și pete, unul în care

lanțurile trec pe sub luna scrâşnind. și

un peisaj în care totul va fi bine din nou.


dermagrafic (cannanit)

gazelă, piele de

gazelă purtată atât de bine parcă. pe ea

imaginea scrisă pe un pergament din piele de capră

și piele de oaie; imagini

în miniatură zece mii de

piese conservate. cum îngenunchează

peste ea! precum un zbor orb în palimpsestul

încurcat. inscripții pe piele de animal,

respirație înceţoşată. ce

fluid. „fruct din sud”, respirație,

„fructe din sud!” care îți sare în ochi,

faţă-verso. INSTITUTUL RESPIRAŢIEI

(recuperat). acolo

tânjeam după noi.

poeme traduse de Ioana Miron