Bogdan Ghiu (n. 5 iulie 1958) și-a petrecut copilăria și adolescența la Constanța, unde a absolvit în 1977 Liceul „Mircea cel Bătrân”. Vine la București pentru a studia la Facultatea de Filologie, secția română-franceză. Membru al Cenaclului de Luni, debutează în volumul colectiv Cinci (1982), alături de Mariana Marin, Alexandru Mușina, Romulus Bucur și Ion Bogdan Lefter. Este autorul volumelor de poezie: Manualul autorului (1989), Poemul cu latura de un metru (1996), Arta consumului (1996), Arhipelogos (1997), Pantaloni și cămașă (2000), Manualul autorului (ediție completă și definitivă, 2004), (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte (2006), Opera poetică (2017)și Cu Orice este posibil (2019). A publicat numeroase studii și eseuri critice, printre care Evul Media sau Omul terminal (2002), Eu(l)artistul. Viața după supraviețuire (2008), Contracriza (2011), Linia de producție. Lucrând cu arta (2014) sau Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest) (2015). În 1992 a susținut la EHESS (École des hautes études en sciences sociales) din Paris o teză de doctorat sub îndrumarea lui Jacques Derrida. A tradus din limba franceză cărți semnate de Georges Bataille, Michel Foucault, Pierre Bourdieu, Jacques Derrida, Gilles Deleuze, Jean Baudrillard, André Breton, Henri Bergson, Marguerite Duras, Antonin Artaud, Didier Anzieu, Annie Le Brun, Michel Leiris, Bruno Latour, Sade.



Cu fetița mea

                        Dariei

Uite caii. Cel care
nu va dărîma niciun obstacol,
cel care se va descurca şi va şti
să sară la timp va fi scos
învingător. Nu cel ce va refuza (cal
şi călăreţ) cursa. Acela va fi exclus.
Acela nu e om. Uite copiii – aplaudă,
strigă. Obstacolele fragile, care ameninţă
să cadă. Vezi cît de fin poţi fi ameninţat?
Uite iarba, înaltă şi deasă, refuzînd
poteca. Tocmai tu, micuţo, vrei s-o luăm
pe acolo? Uite veveriţa. S-a obişnuit şi fără
brazi. Poteca ei este pretutindeni. Uite ciocă-
nitoarea, Woody, „doctorul pădurii”! Auzi
păsărelele? Nu îi ştiu fiecăreia numele.
Ar trebui să fie privighetori, cinteze, cuci.
Vezi soarele făcînd umbră aici? Pete
de lumină şi umbră, praful şi noroiul
în micile bălţi? Vezi banca putredă,
leii de piatră, aleea proaspătă? Uite
lacul cum îi ajută pe oameni să se plimbe,
să se ducă încolo şi încoace.
Uite, pe aici am mai trecut. Vezi,
n-a rămas nicio urmă. Uite,
frunzele de nufăr – cîte sînt! –,
urme pe apă… Vezi? Uite!
Cuvinte ca şi noi, pete de soare şi
umbră, cuvinte ca mine
şi ca tine. Vezi cum se uită la noi
băieţelul? Arată spre noi.
Cuvînt, ca mine şi ca tine,
apă la moară. Etc.
Îl vezi?

din Manualul autorului (1989)


foto cover: Tudor Jebeleanu