pe trotuar

trăim o dictatură
a corpului
culorile gândurilor șterse
de incapacitate certă
în soare sau pe furtună
pe mare sau pe trotuar
suntem mereu copii
cum nu se poate mai singuri


cerc negru

nedreptatea n-are capăt
există ecografii
care o dovedesc
în una am văzut un copil
în alta un cerc negru
suficient de încăpător pentru tot
(                   ce nu va avea loc )


husă de protecție

încape și spărtura asta
în husa noastră împreună
în care două pisici
otrăvite sâsâie
și care îi protejează
numai pe cei dinafară


cântec de lighean

pastile anti-bântuire
lighean lângă pat sânge
și un început respins
în fundul căzii
dau drumul la apă
mă uit în altă parte
perdelele tremură


căpșuni

la mine
îngerașii îmi vând
căpșuni la colț
sau mă lasă să trec
în tăcere
că sunt îngeri
furia se internează și
stau la poarta spitalului
mașina ei are o pană
nu mai plec
te primesc oricând
căpșunii spălați pe măsuță
camera copilului
rămâne liberă


poem de paște

de paște rămâne
promisiunea
că urmează să fie
transformată
inima mânioasă
a unei existențe
tot mai subțiri


rămâne și o mobră cu coș

încă putem scăpa
lăsând pastilele acasă
coșul mobrei plin de skittles
și de fanta portocalie
și sub copac
să ne uităm cum urcă
steaua psihozei noastre
în bezna adevărată a nopții


pe picioare

poate la anul
ne vom pune pe picioare
reconstruiți chimic
și se va ști
tot noi suntem
cel puțin atunci când
ne ascundem ochii


un adevăr și atât

te întorci
cu halatul deschis
în fața oglinzii
și-mi zici că
arăți bine
e adevărat


Andrew Davidson-Novosivschei este traducător și poet din Arizona. Stabilit de cinci ani în București, scrie poezie în română și în engleză. Poeziile scrise în română au apărut reviste precum „Tribuna” și „Poesis international”.


sursă fotografie cover: Annie Spratt, unsplash.com

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here