Vara se numără reușitele examenelor naționale, ca și inerentele lor gafe, iar literatura română (re)devine o știre: negociate și comentate sunt incapacitatea elevilor de a „produce text” original, inactualitatea programelor școlare, analfabetismul funcțional și, nu în ultimul rând, miturile literaturii „canonice”, care, se spune, merită mai mult. Chiar și așa,  suntem înconjurați, asaltați, fascinați de numărul mare de liceeni care scriu literatură și se raportează la domeniul ei ca la un teren viu și fertil. În actualul dosar Stand Out vă prezentăm câteva nume reprezentative pentru promisiunile pe care poezia recentă le face viitorului. Poemele liceenilor invitați sunt completate de interviuri mature, vizând sensul poeziei și al scrisului, limitele canonului literar școlar, dar și modelele care îi inspiră pe (câțiva dintre) adolescenții poeți ai anului 2021.


Alexia Plăcintă (n. 2005) este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava. Membră a Casei de Poezie „Light of ink”. A participat la workshopul online de creative writing, organizat de Asociația Studenților de la Litere – Universitatea din București în cadrul Concursului de literatură 408. A participat la Concursul Pro Lectura 2021, organizat de Asociația învățătorilor din România, filiala din Republica Moldova, primind Diploma de gradul I.


1. Cum ai început să scrii?

Am început să scriu pur și simplu din joacă, așa cum începi să pictezi ceva pentru că vrei să pictezi. Nu mă așteptam la o evoluție atât de rapidă. Punctul de pornire a fost vizionarea filmului Dead Poets Society, în urma căruia am dat curs explorării de sine. Al doilea factor a fost domnul profesor Gheorghe Cîrstian, care m-a susținut și a crezut în talentul meu.

2. Ai ales poezia pentru că…

Am ales poezia pentru a-mi exprima sentimentele, revolta, nemulțumirea, tristețile, frustrările. Am ales-o ca un mijloc de ,,exorcizare”, de îmblânzire a propriilor demoni.

3. Care ai spune că a fost momentul-cheie pentru evoluția ta ca poet?

Validarea în sine a venit odată cu participarea și cu aprecierile primite la workshopul online de creative writing, organizat de Asociația Studenților de la Litere – Universitatea din București în cadrul Concursului de literatură 408: a fost momentul-cheie, care m-a făcut să înțeleg că sunt pe un drum bun și că merită să scriu în continuare. Cred că aveam nevoie de încurajarea celor din jur, iar aceasta a venit la următorul concurs, Pro Lectura 2021, organizat de Asociația învățătorilor din România, filiala din Republica Moldova.

4. Numește câțiva poeți/câteva poete a căror artă te influențează/te inspiră și despre care crezi că merită să fie în canonul școlar. (De ce?)

Poetele care m-au influențat sunt Angela Marinescu, Luminița Amarie și Anastasia Gavrilovici, iar dintre poeți amintesc pe Adrian Diniș, Șerban Axinte și Alex Văsieș. Cred că textele lor ar trebui să ajungă și în paginile manualului de limba română: elevii de-acum se regăsesc în versul contemporan, nu neapărat în felul exprimării, ci în intensitatea trăirilor .

5. Cu ce rămâi din literatura „studiată” în școală?

Fiind în clasa a IX-a, nu am apucat să trec prin toate operele autorilor canonici. Din ceea ce am acumulat până în prezent pot spune că mi-au rămas în minte frumusețea versului eminescian, stilul realist al lui Sadoveanu și Slavici, jocul și scrierea în joacă la Tudor Arghezi, spiritul critic al lui Caragiale.


Muppets

ah delightful
păpușile vorbesc deslușit
cu voci familiare
într-o viață ghidată de ursuleți și soldăței
m-aș bucura ca o păpușă de porțelan
(aș da din piciorușe catifelate ca o fetiță din alpi)
de discursul corpurilor sculptate

universul ăsta nu-i făcut din pluș și ațe
acum nu plâng cu lacrimi de carbit pentru că te văd
mișcându-ți buzele abrazive

păpușă de cârpe
cu ochi din nasturi
și păr cordele

mi-ar plăcea să stau din nou la măsuța mică
din sufragerie cu genunchii sub bărbie așteptând
să-mi răspundeți la formule de salut
și discuții de pe disney channel
cu degețele acrilice și fluturași înghețați
în buclele mele miere

o repulsie mă leagă de mijloc-talie subțire
sunt o păpușică barbie
nu-mi place să fiu în mâinile cuiva
zâmbetul meu tatuat se scurge paralel cu dâra de rimel

m-aș putea încadra în colecția ta cu siluete
dar nu știu să te distrez
nu corespund ochilor critici ai jucăriilor de pe raft
de aceea stau doar în cutia-de-dat

sunt bine atâta timp cât păpușile tac
aștept ca rătăcitul o indicație
cu genunchii sub bărbie

să-mi răspundeți la formule de salut
și discuții de pe disney channel.

inimi apostolice

capul meu
pe inima ta tahicardia
o aud prin polaroide

brațe prinse în bucle
limitele subțiri trasate cu echerul
cu care duceam bisectoare
formează doua unghiuri egale

distanta dintre sternurile noastre
epuizate
se măsoară cu piciorușe de echilibrista

inimi întoarse sub formă de romburi
semne de întrebare
la granița dintre rațiune și acțiune
plăcere si necesitate

încarcă-mă over and over
cu brațele tale laturi echilaterale

Repeat

Trecerea gradată de la necunoscuți
la necunoscuți cu amintiri
sunt o vază scumpă
spartă din neatenție
lipită cu eficiență și voință
care plânge cu lacrimi închise
pătează cămăși albe

cuvinte asimilate cu obișnuința
din ce în ce mai opacă
încețoșează cristalinul
transformă subiectul atenției
în multiform apoi în uniform

mutilarea treptată a plăcerii
neatenția cu care spargi o vază scumpă
gestul toxic de a desface copcile
prematur

repeat – sângerare cicatrizare
sângerare – repeat

Referințe oarbe

Stingi țigara pe care ai fumat-o
până la unghii i-ai luat esența ai folosit-o
cum te folosești de oameni
o strivești de masă iei ultima
urmă de lumină ridici mâna cu greutate

cu o forță nejustificată arunci țigara
în golul imens apărut din nimic
la picioarele mele

ridici privirea o ațintești spre mine
nu simți nimic nu zici nimic
corpul împietrit se sprijină
de perete ca de alt corp fără viață

ridici o mână mâna se prinde de altă mână
mâinile se umplu de ochi
până când în jurul meu ochi sticloși
fac lanțuri infinite

orice mișcare e calculată
ochii se umplu de guri gurile urlă adevăruri
grele până mă asurzesc

până scot din străfunduri
întunericul și din gura ta izvorăște
mierea și din părul tău se ridică
parfumul de levănțică

îmi dezleg picioarele
dau funiile haosului deoparte
și ridic țigara

pe ceafă e caldă greutatea ochilor tăi
întorc țigara
soul SOUL.

Ora mesei

Cântec de mierle glasuri ascuțite
unt și dulceață din amintirile cu noi
o masă infinită tu la capătul ei
privești printre cele întinse spre mine
cea care stă la celălalt capăt al mesei
hrănindu-se din prezența ta

vrei mai mult și mai bun
vrei amintirile privirile
toate cuvintele toate zâmbetele
vrei totul nimicul
soarele luna
apa focul

se face ora cinci
te ridici și pleci
ai întârziat la altă masă
îmi săruți mâna în urechile mele: ne vedem curând
adorm cu capul pe masă
mă trezesc și aud
cântec de mierle glasuri ascuțite.

Vis închis

În copilărie visai cai verzi pe pereți
acum banul e țelul plăcerea șansa
vieții fără cusur

copilul din tine întreabă
alți copii mai mari de-afară

cardiologule
de ce frângi cămăruțele inimii de ce frângi
cămările ei
fizicianule
câți newtoni valorează greutatea
vorbelor tale greutatea asta
nu e ușoară noaptea
dentistule
de ce îți lipsește măseaua de minte
de ce rămâne acolo fantoma
măselei de minte
afaceristule
ți-ai fi vândut și sinele dezlipit
de trup dacă s-ar fi pliat
într-o cutie de carton
electricianule
iubirea se poate cabla privirea lui
poate scurtcircuita părul ei
actorule
când îți lepezi rolul când lași rolul
cu toate ale sale pe marginea gropii
matematicianule ți-ai calculat
gesturile exacte ecuațiile sunt pungi
cu apă sunt hârtii colorate
contabilule
cât de multe sunt momentele
fără cifrele ascuțite ca peria
cântărețule (când ești singur)
unde-ți fuge glasul care sunt pliurile
vocii carnea ei
bancherule
ai vrea ca banii să fie
nenumărabili niște monede aprinse
în bancomate în flăcări

bucuria se închide în sine
ca un arici stârnit
visul se pierde în realitate

visul se pierde
în realitate.

Design interior

Adormi pe la 3:00
pe masă un pahar cu gura largă
așteaptă să-ți piardă mințile

un pitic cu papucei de lac
ajunge acasă
bate pași de step pe cutia craniană
cod de intrare se deschide piticul
își șterge piciorușe de pitic
de scoarța cerebrală
lasă un cârd de tălpi
și pleacă în temporal
deschide TV-ul și se plictisește repede
de divertismentul basic
conversații din trecut cu replici seci
poze jenante secvențe din filme
reclame avertismente

piticul cade în șanțul postcentral
merge repejor în parietal
deschide frigiderul demigol
și caută informații picante

piciorușele îl duc în dormitor
răscolește în comoda cu gânduri
unde e mereu haos
scoate șosete tricotate
din ațe care se simt ca îmbrățișările

piticul adoarme pe canapea
în vis deschide geamul
prin geam țâșnesc sentimente lichide

poate de aceea dimineața
te prinde plângând.

Basiskonto

Plătim în rate simpatia din basiskonto-ul nostru
muncim la stat
statul cu fața la gardul proaspăt vopsit
urmărim cu adrenalină 1 km/h pulsând în sângele
nostru de muncitori
luciul vopselei piere la soare
avem salariu minim pe economie
dar nu umplem nicio pușculița spartă cu el

temerile sunt multe teama
de bogăție de fericire de prietenie
preferăm simplul sigur și monoton
ca șirul lui gauss
1 plus 2 plus 3 plus 4 plus 5

suntem singuri ne oprim la 2
semimulțumiți de ceea ce suntem semidoritori de nou

dispoziție de cearceaf întors
n-am avut bani pentru uzina cu vise
stagnăm pe puțin
aici ne-au condus picioarele noastre
ultra-odihnite

și mințile noastre ultra-sătule
de combustibil ieftin.

Scenariu pe roșu

Ni se mai întâmplă
să avem un cinematograf la noi acasă
în mansardă
să derulează filmul în avanpremieră

să avem am o obsesie obositoare
și repetitivă pentru secvența cu cei doi
li se scurge iubirea pe obraji pe mâini
pe brațe pe fruntile lor pubertine

se întâmplă ca filmele să continue după ora trei treiștrei
în mințile noastre săgetate de gânduri
nutrim neuronii cu speranțe
cu poezia șampanie

în scenariu nostru obositor și repetitiv
să întâmplă să ne îndrăgostim
ne mulțumim cu atât.

Social media empathy

Durerea de sub coaste
voci de xilofon
în camere goale râsete ca răspuns în ecou

ignorăm fierbințeala
picăturii de ceară

ar trebui să ne citim reciproc
versuri despre iubiri
gravate in times new roman 12 font roșu intens

ar trebui să privim prin ochi
sticloși și plin de like-uri
să plângem cu simboluri facebook
să râdem în pictograme instagram

ar mai trebui să ne arătăm
amuzamentul prin hahauri
iubirea prin inimioare rozalii
aprecierea prin degete ridicate afirmativ

e mai bine să ne întindem
pe covor
cu ochii bolditi în lustra prăfuită
în liniștea pereților proaspăt văruiți

într-o pauză de la sentimente
exprimate prin mesaje
tastate pe whatsapps.

Today as always

Încercuiești în calendar zilele până la deadline
de parca s-ar întâmpla ceva semnificativ pe 1603
e o zi ca toate alt punct
pe dreapta infinită a rutinei

cafea rece ochii lor blocați de pleoape grele
felii de pâine carbonizate
nuanțe din paleta cu griuri
pașii la fel de apăsați ca și ieri
orașul aglomerat de trupuri artificiale
care fac umbră asfaltului
și casa bacteriilor

amintirile sunt în bălți
călcate de roti de bmw
stropite pe paltoanele doamnelor
cu limbaj colorat

speranța noului venit zboară
în ciocul ciorilor se lasă pe fire de electricitate
ca papucii atârnați la soare
luciul lor moare treptat ca lumina chibritului
stins de jetul de apă

șiruri monotone de numere impare
lanțuri metalice ne îmbrățișează
ne țin pe locul pe care-l ocupăm
de o veșnicie.


sursă fotografie cover: Daniele Levis Pelusi on Unsplash

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here