Vara se numără reușitele examenelor naționale, ca și inerentele lor gafe, iar literatura română (re)devine o știre: negociate și comentate sunt incapacitatea elevilor de a „produce text” original, inactualitatea programelor școlare, analfabetismul funcțional și, nu în ultimul rând, miturile literaturii „canonice”, care, se spune, merită mai mult. Chiar și așa, suntem înconjurați, asaltați, fascinați de numărul mare de liceeni care scriu literatură și se raportează la domeniul ei ca la un teren viu și fertil. În actualul dosar Stand Out vă prezentăm câteva nume reprezentative pentru promisiunile pe care poezia recentă le face viitorului. Poemele liceenilor invitați sunt completate de interviuri mature, vizând sensul poeziei și al scrisului, limitele canonului literar școlar, dar și modelele care îi inspiră pe (câțiva dintre) adolescenții poeți ai anului 2021.


Maria Miruna Solomon (n. 2003, Bacău) este elevă a Colegiului Național „Vasile Alecsadri” din Bacău. A publicat poeme în revista „Apostrof” și pe blogul DLITE, participând la workshopul de poezie organizat de Super în 2018 și, recent, în octombrie 2020, la ediția a 3-a a Institutului Blecher „La Feminin”.


1. Pentru că e o întrebare care te va exaspera de-a lungul vieții, m-am gândit ca noi să îi consemnăm răspunsul. Cum ai început să scrii?

Mică tare eram, mă obsedau poveștile. Cu o proză scurtă SF am prins o tabără de literatură și un loc într-o antologie Arthur, prin clasele primare. Mi-am zis, uite că merită.

2. Ai ales poezia pentru că…

Nu cred că am ales-o în mod conștient – multă vreme eram nedezlipită de proză, am și testat apele scenaristicii. Mă încăpățânez să scriu mai multă poezie pentru că e mai challenging, e multă libertate care mă face să vreau să strâng și mai tare lațul.

3. Care ai spune că a fost momentul cheie pentru evoluția ta ca poet?

Workshopul de poezie Super 2018. Am avut revelații una după alta, am început să înțeleg mult mai bine procesul, să nu mai lucrez de capul meu. Iar oamenii cunoscuți acolo îmi sunt acum prieteni dragi.

4. Numește câțiva poeți/ câteva poete a căror artă te influențează/ te inspiră și despre care crezi că merită să fie în canonul școlar. (De ce?)

Cosmina, o vreau pe Cosmina în canonul școlar Despre influențe și inspirații e mai greu; un prieten îmi spusese mai demult că mă vede undeva între Vlad Moldovan și Andrei Dósa.

5. Încheiem într-o notă subversivă: cu ce rămâi din literatura „studiată” în școală?

Cum oamenii separă munca de viața de acasă, am separat și eu literatura școlară de biblioteca mea. Dar aș vrea să schimb asta, să tratez mai blând canonul și să-i ofer mai mult interes.


?
către ce carcasă direcționezi tu mesaje?
ce-ai vrea să te surprindă dinăuntru?

un perete refractant, cu ochi de căprioară
e tot ce pot oferi. spațiile
sub care activez ca formă mă percep lucrând
și depistând ușor erori în rizom.
sau poate mă vizualizezi mai clar, o femeie
ce saltă din contexte în contexte.

după scheme afective mult dezafectate,
cum ar fi să-mi rămână imaginea,
și să-ncepi o căutare oarbă-n cerc domestic?
mistice-s urmele pe care le las.
și greu mi-e să fiu disponibilă. în orice caz,
redeghizată tot voi exista. la

liber sub semnul stealth, caută-mă caută-mă.

**
14 februarie mă trezesc cu sânge-n gură
și-un cer roșu ca mațu.
sunt ghem în pat

și niciunele nu se ivesc
să deranjeze.
ascult mașinile de-afară
să-mi facă ele
meditație ghidată.

mi-e greu să mai fiu acum
pentru că știu că undeva tu
pentru că navighez cu frica.
să fiu curând expusă.

un mare simpozion am văzut
am cules flori curate de printre surle și trâmbițe
și m-am gândit la tine

o zi să fie
și-atunci poate profeți sau fantezii
cu minimala în surdină. teleghidată în abstract
și împrejur doar păsări tari și sparte.

de boală poate n-o să mor.
o să mă-nghită zdup pământu
de ciudă pe partea cealaltă
o să deschid o horă mare

și-atunci poate
poate-poate


sursă fotografie cover: Aaron Burden on Unsplash

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here