Vara se numără reușitele examenelor naționale, ca și inerentele lor gafe, iar literatura română (re)devine o știre: negociate și comentate sunt incapacitatea elevilor de a „produce text” original, inactualitatea programelor școlare, analfabetismul funcțional și, nu în ultimul rând, miturile literaturii „canonice”, care, se spune, merită mai mult. Chiar și așa, suntem înconjurați, asaltați, fascinați de numărul mare de liceeni care scriu literatură și se raportează la domeniul ei ca la un teren viu și fertil. În actualul dosar Stand Out vă prezentăm câteva nume reprezentative pentru promisiunile pe care poezia recentă le face viitorului. Poemele liceenilor invitați sunt completate de interviuri mature, vizând sensul poeziei și al scrisului, limitele canonului literar școlar, dar și modelele care îi inspiră pe (câțiva dintre) adolescenții poeți ai anului 2021.


Mă numesc Ilinca Zmău, sunt elevă în clasa a IX-a şi scriu poezie pentru a comunica atât cu mine însămi, cât şi cu cei din jurul meu. Mă bucur să cresc odată cu poezia mea şi să pot să-mi împărtăşesc experienţele.


1. Pentru că e o întrebare care te va exaspera de-a lungul vieții, m-am gândit ca noi să îi consemnăm răspunsul. Cum ai început să scrii?
Vârsta pe care o aveam e una tipică: 13 ani, pe linia dintre copilă şi adolescentă, zbuciumată de tot felul de întrebări existenţiale pe care nici nu ştiam cum să le pun. După o perioadă de tristeţe şi izolare am început să scriu în secret pentru a lăsa libere sentimentele care se adunau în mine.

2. Ai ales poezia pentru că…
Pentru că ne înconjoară oriunde ne-am afla, trebuie doar transcrisă pe hârtie. E un limbaj universal.

3. Care ai spune că a fost momentul cheie pentru evoluția ta ca poet?
E greu de ales pentru că ştiu cât de multe mă aşteaptă, dar cred că a fost debutul meu în cadrul Casei de poezie Light of ink. Mi-a dat încrederea de a continua şi de a-mi perfecţiona stilul propriu.

4. Numește câțiva poeți/ câteva poete a căror artă te influențează/ te inspiră și despre care crezi că merită să fie în canonul școlar.
Cel mai mult mă inspiră poeţii prezentului, oameni vii şi expresivi: Luminiţa Amarie, Radu Vancu, Dan Sociu. Poeziile recente sunt mult mai clare şi diverse decât cele clasice. Avem nevoie de acest nou tip de expresivitate pentru a înţelege literatura din altă perspectivă.

5. Încheiem într-o notă subversivă: cu ce rămâi din literatura „studiată” în școală?

Mulţi rămânem cu o idee distantă asupra lumii care, deşi foarte frumoasă, nu mai este relevantă în totalitate. Studiem multă literatură veche şi uităm parcă de prezent.


din nou
degeaba citesc volume noi vechi bune rele
pic
din toată poezia scrisă vreodată
o prefer orice ar fi pe a mea
pic
e cea mai greţoasă şi lipsită de valoare.
închide naibii robinetul ăla

imi vine să trăiesc uneori dar îmi trece
pic
textul ăsta trebuie citit în gând nu vreau să-l recite nimeni. aşa i s-ar vedea golurile
pic
judecaţi-mă fără să mă percepeţi mi-eruşine să exist în afara laudelor

nu e de la robinet. e de la personalitatea care
mi se scurge din ureche constant
acum doar s-a întâmplat să mă întrerupă
sunt o coajă de om. o geacă din piele.

Seară rece de martie, ploi spontane cu şanse scăzute de averse

viața revine, eu plec.
fug de tot, dar nu de tine
aer proaspăt cântă iar in urechile lumii
dar de ale mele se sparge
şi  moare, dizolvându-se în valuri verzi.
aşa se simte noaptea când crezi
că mă pierzi
iți scap printre degete mereu

nu vreau să plec
vreau doar să te văd prin alte lentile
sufletul tău rămâne al meu
cât voi avea cer în pupile și viitorul în gânduri

va fi un loc cu care ne amestecăm cu lumina noastră
după ce ne-am epuizat
mă scrii în stele și-n noapte…
exist mai mult ca niciodată

Self-aware wolf

psihoanaliza propriei persoane pare imposibilă
tocmai pentru că facem lucruri ilogice de dragul vremurilor bune
ori din lipsă de idei

i s-a spus că recunoaşterea problemelor e primul pas spre rezolvare.
aşa a ajuns să accepte acest început
care e doar un nimic deghizat în ceva.
îi e ruşine.
ştie că lenea e un păcat de neiertat
încă de la câţiva ani.
din inerţie frica de lene a rămas
deşi cea de păcat a primit titlul de risipă energetică.

nu admiră oglinda când sunt prea mulţi oameni în jur,
evită astfel să pară… cumva.
o nelinişteşte cum alţii îşi ascund gândurile
şi inventează intenţionat idei negative pentru
a se pregăti de ce e mai rău.
îi e scârbă.
autosabotajul e o metodă ieftină de a se preface că nu are noroc

vorbeşte în concepte (ca orice adolescent plin de el)
pentru că situaţiile concrete sunt mai complexe decât vrea să accepte
scrie poezia asta încercând să creeze iluzia cunoaşterii,
menţionează asta cu acelaşi motiv. vrea ca într-o zi să accepte,
la fel ca stiloul nefolosit de pe birou şi zaţul cafelei băute fără motiv,
că e unică doar în capul ei, iar specială nici acolo.

Patru (4) dimineața

Există chiar aici un televizor care nu se oprește nici noapea
Pentru că proprietarul a ascuns telecomanda de el însuși.
Când scârțâie podeaua vecinilor de deasupra, același om
Le strecoară sub ușă bani pentru niște parchet nou
Chiar dacă știe că îi vor arunca pe fereastră.

Se mândrește cu ajutorul oferit și mănâncă pâine goală
Ca să aibă de unde să le facă pomană data viitoare
Își plimbă câinele în lesă prin apartament ca nu cumva
Să rateze ora aleatorie în care vor veni porumbeii la geam
Și va trebui, prin bunătatea lui, să le ofere critici constructive.

Gândacul de pe lustră îi datorează acestui milostiv
Cele 3 zile suplimentare pe care le-a trăit,
Deși e clar că nu-și înțelege propria existență
Oricum zilele alea au durat câteva minute pe ceas.

Închide ochii săracul salvator, dar trebuie să-i închidă a doua oară.
Încă își vede gândurile împăturite sub creierul mâncat de carii
Când adoarme se oprește în sfârșit din visat. N-o să se trezească
Deplin prea curând, dar își va face cafeaua la ora obișnuită.

ai 15 ani şi încă minţi

maică-ta nu ştie ce mănânci
în timpul liber
sau că iarăşi iţi vine să vomiţi în public
sau că nu ai de gând să creşti mare
crede că fumezi pentru că toţi prietenii tăi miros a cancer la plămân
işi goleşte mintea de verdictele pe care
le transformi în vorbe trecătoare.

nu mă lasă să trăiesc o viaţă grea
sunt prea mică pentru suferinţă
aşa că o să mă doară în linişte
pentru că nu mai pot să-mi pun inima pe pauză
a ştiut mereu dar a continuat să uite
aşa se fereşte de mine
cu grosolănie şi dispreţ

te păcălești zi când că o să înghită și Asta
sau că o va insulta cu voce tare
iarăşi a ascultat fără să audă
tipic. tipic. tipic. tipic. tipic. tipic ei.
nu mai trage în piept când o vezi
spune-i prostii. minciuna ta e un adevăr,
iar adevărul o deghizare ieftină.

ai 16 ani şi deja minţi


sursă fotografie cover: David Becker on Unsplash

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here