Vara se numără reușitele examenelor naționale, ca și inerentele lor gafe, iar literatura română (re)devine o știre: negociate și comentate sunt incapacitatea elevilor de a „produce text” original, inactualitatea programelor școlare, analfabetismul funcțional și, nu în ultimul rând, miturile literaturii „canonice”, care, se spune, merită mai mult. Chiar și așa, suntem înconjurați, asaltați, fascinați de numărul mare de liceeni care scriu literatură și se raportează la domeniul ei ca la un teren viu și fertil. În actualul dosar Stand Out vă prezentăm câteva nume reprezentative pentru promisiunile pe care poezia recentă le face viitorului. Poemele liceenilor invitați sunt completate de interviuri mature, vizând sensul poeziei și al scrisului, limitele canonului literar școlar, dar și modelele care îi inspiră pe (câțiva dintre) adolescenții poeți ai anului 2021.


Antonia Ilie (n. 2005, Mălini – Suceava) este elevă în clasa a IX-a (profil informatică) la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava. Membră a Casei de Poezie „Light of ink”. A participat la Festivalul Autumnal de Limbă și Literatură – F.A.L.L. și la Concursul Pro Lectura 2021.


1. Cum ai început să scrii?

Am început să scriu mai mult în joacă. Îmi amintesc și cum scriam versuri, când eram mai mică, despre vară, despre școală, practic despre tot ceea ce îndrăgeam. Apoi am avut o clasică „decepție în dragoste”, ulterior l-am cunoscut pe domnul profesor Gheorghe Cîrstian: toate acestea m-au determinat să-mi iau rolul de „scriitoare” în serios.

2. Ai ales poezia pentru că…

E cel mai ușor mod de a-mi exprima sentimentele și gândurile. Asta cel puțin e pentru mine.

3. Care ai spune că a fost momentul-cheie pentru evoluția ta ca poet?

Sigur atunci când am început să frecventez Serile de Poezie organizate de domnul profesor Gheorghe Cîrstian: am cunoscut oameni noi, mai ales scriitori consacrați, și am auzit poezie bună, foarte bună.

4. Numește câțiva poeți/câteva poete a căror artă te influențează/te inspiră și despre care crezi că merită să fie în canonul școlar. (De ce?)

Pe mine m-a influențat foarte mult poeta Luminița Amarie, pe care nu am cunoscut-o personal: are însă texte formidabile, care ar deschide orizonturi noi adolescenților și le-ar oferi o perspectivă deosebită asupra lumii acestora, dacă ar intra în canonul școlar. Mi-a plăcut mult și poezia lui Șerban Axinte. Am ascult cu plăcere și poemele citite de poetul Adrian Alui Gheorghe.

5. Cu ce rămâi din literatura „studiată” în școală?

Literatura care se studiază la școală nu e rea. Nu e rea deloc. Rămâi cu ceea ce te atrage în mod special. Depinde foarte mult de profesorul care predă literatura. Eu personal înțeleg textele și mi se pare că este de apreciat că ni se oferă atâtea teme literare din care putem descoperi texte noi și lumi noi.


Prison break

blocată într-o pivniță alături de
toate gândurile rele toate rănile fizice și emoționale și
nu în ultimul rând de insecuritatea firesc umană

numeri zilele până la ispășirea sentinței
știu că e greu și câteodată cei de la
penitenciar uită să-ți aducă de mâncare

ajungi să te hrănești cu pietre și speranța
că mâine o să vezi în sfârșit soarele și
că iubita te va aștepta cu brațele deschise acasă

ea e moartă e moartă casa a luat
foc demult copilul nenăscut încă zace
într-o baltă de sânge soarele va exploda

nu mai există nicio urmă de fericire în
viața ta trăiești pentru a număra zilele
până la ispășirea pedepsei pentru crima pe
care n-ai comis-o tu.

Cum dansăm pe corazon sin cara

aș vrea să dansăm pe corazon sin cara ca doi nebuni
ca doi bolnavi ca doi lupi lumea
să ne știe ca duo-ul cel mai savuros
din telenovela aia spaniolă difuzată pe pro tv plus

aș vrea să dansăm pe corazon sin cara
să ne mișcăm în același
ritm cu soarele și luna să răsărim să
apunem nu-mi pasă de responsabilitate nu-mi pasă de
petele de grăsime pe care le-am lăsat pe farfuriile mamei
în graba de a le spăla nu le-am curățat căci mă grăbeam
spre tine spre brațele tale voiam să te sufoc

ultima ta amintire să fie vocea mea ultima răsuflare
s-o împarți cu mine ultima rugăminte
să-mi fie dor de tine să mi se
rupă inima odată cu ea și coastele și
gâtul o parte din claviculă la contactul cu solul

știi fizică știi că dacă te arunci de la etajul 10
vei atinge la contactul cu asfaltul rece o forță
de 400 de newtoni o forță distrugătoare totuși nu la fel
de distrugătoare ca forța cu care m-ai iubit
brutal de două ori pe săptămână sex și după aia
pauză și pauză timpul aleargă pe banda rulantă
mereu spre nicăieri în fond

așteaptă timpul ne așteaptă ne privește cum
dansăm pe corazon sin cara.

Magritte

îl căuta disperată de foamea care o cuprinsese
un alt set de piele ce trebuia sfâșiat în nopțile întunecate
în care până și nesăturații după vânătoare se rătăceau

carnea nouă trebuia străpunsă de lamele date cu ojă
atașate ca o mutilare pe degetele mâinii ei fine
o altă pereche de mâini trebuia să-i trezească dorința
de viață ca un anticoagulant luat pentru a opri hemoragia
arterei străpunse de glonț

cravata cu care urma să-i lege inhibițiile de o piatră
de la fundul acvariului din sufragerie
și probabil mâinile în goana după dragoste
era o altă cravată șifonată cu un alt nod prost făcut

un alt costum învechit, o altă colonie expirată și
toate urlau

nu-l vedea nu și-a pus problema niciodată că ar fi altceva decât
un altul cu un alt chip un alt suflet cu același efect
și-au pus fiecare giulgii groase peste chipurile stafidite de prea mult
consum de calmante și vodcă și oxitocină

iar alcool iar somnifere
și iar lacrimi și iar urme de ruj
și-au continuat sărutul fără să-și mai simtă buzele
și-au continuat să-și alimenteze sufletele
cu înlocuitori ai durerii
și-au uitat și de cuțitele de pe masă
și au uitat și de haine și au uitat și de puiul
din cuptor cu aromă de cărbune

și da sunt îndrăgostiți ea – de un altul
cu un alt costum învechit el – de o alta
cu o altă rochie roz cu floricele.

Mă pierd total când te regăsesc

acesta e un loc destul de bun de unde să începem să fim
noi ca niște povești triste scrise de tolstoi
destul de ciudat dacă mă întrebi el scrie doar povești
de adormit adulți beți n-am auzit de vreo inimă frântă de
vreun vis spulberat doar multe povești de adormit adulții beți

te lupți cu mine tu-l joci pe undertaker iar
eu sunt de ligă inferioară sticla de ballentines pe jumătate goală
ovaționează cu toate că ar trebui să ne oprească
toate florile pe care le-ai plantat în curtea din spate
s-au dovedit a fi iederă

nimic nu se compară cu tine
iedera e frumoasă până la urmă
dacă stai să observi dacă ai răbdare
iedera e frumoasă
palmele devin mai suportabile până la urmă
dacă le asculți ritmul dacă nu-ți pasă vânătăile
se ascund cu fond de ten

nimic nu se compară cu flacăra aprinsă după
prima palmă primită peste obraz
ochii disting nonculori.


sursă fotografie cover: Orlova Maria on Unsplash

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here