Vara se numără reușitele examenelor naționale, ca și inerentele lor gafe, iar literatura română (re)devine o știre: negociate și comentate sunt incapacitatea elevilor de a „produce text” original, inactualitatea programelor școlare, analfabetismul funcțional și, nu în ultimul rând, miturile literaturii „canonice”, care, se spune, merită mai mult. Chiar și așa, suntem înconjurați, asaltați, fascinați de numărul mare de liceeni care scriu literatură și se raportează la domeniul ei ca la un teren viu și fertil. În actualul dosar Stand Out vă prezentăm câteva nume reprezentative pentru promisiunile pe care poezia recentă le face viitorului. Poemele liceenilor invitați sunt completate de interviuri mature, vizând sensul poeziei și al scrisului, limitele canonului literar școlar, dar și modelele care îi inspiră pe (câțiva dintre) adolescenții poeți ai anului 2021.


Paul Ungureanu (n. 2005, Suceava) este elev în clasa a IX-a (profil științele naturii) la Colegiul Național Petru Rareș din Suceava. Membru al Casei de Poezie Light of ink. A participat la workshopul online de creative writing, organizat de Asociația Studenților de la Litere – Universitatea din București în cadrul Concursului de literatură 408. A participat la Concursul Pro Lectura 2021 și la Festivalul Autumnal de Limbă și Literatură – F.A.L.L. A citit la Seara de Poezie 8, organizată de Casa de Poezie Light of ink și MEFI CAFE.


1. Cum ai început să scrii?

M-am apucat de poezie, fiind influențat de mai mulți factori externi, lumea din jur, dar și școala: cunoașterea îmi trezește mereu o trăire profundă, care simt că trebuie să fie expusă pe hârtie.

2. Ai ales poezia pentru că…

Aveam nevoie de un mijloc nou de exprimare a realității intrinseci, altceva decât simpla exprimare cotidiană.

3. Care ai spune că a fost momentul-cheie pentru evoluția ta ca poet?

Când l-am întâlnit pe domnul profesor Gheorghe Cîrstian, el redefinindu-mi conceptul de poezie.

4. Numește câțiva poeți/câteva poete a căror artă te influențează/te inspiră și despre care crezi că merită să fie în canonul școlar. (De ce?)

Claudiu Komartin, Radu Vancu, Anastasia Gavrilovici, Andrei Zbîrnea etc. Canonul literar școlar trebuie să se îmbogățească în mod continuu, arta literară e vie.

5. Cu ce rămâi din literatura „studiată” în școală?

Întrucât sunt doar în clasa a 9-a, nu pot da un răspuns concludent. Totuși, voi spune că, din ce știu, depinde de percepția fiecăruia asupra a ceea a ce se predă la școală, deci contează în primul rând dacă individualul vrea să rămână cu ceva, indiferent de ce studiază.


Vigillante

Părinții
imagini ascunse în pereții
camerei prezente în visele mici
de război
ca soarele bandajat de nori

urc scările blocului mâzgălit
de boschetari îmi trec prin minte
torturi imaginare trăite zilnic
de sacul meu de box

vreau să scap de mască
Nu sunt geniu nici prea viu
în oglinda din baie se reflectă frustările
cuiva care se crede Batman
patrulând pe străzile Sucevei
ca într-un Gotham printre buruieni eterne
și bețivi cu mănuși de box.

camera abia atinsă de raze
mai mică
decât mintea
odihneşte un trup

cu monturi învineţite de croşee aprinse
de flamele unei ficţiuni
cu inima ferfeniță mai tăiată
decât prescura
cu un geam înjunghiat de speranţă

Cu ganterele împing lumea întreagă.

Baltă diafană

Lăudat fie gletul de pe blocuri
cum se scurge

asfaltul sub aura ferestrei sparte
un fel de cor printre semafoarele verzi
semne stridente opresc sângele
de pieton

plâng la baltă
Viața e pe pavele în ea e fața
un chip
o mâzgălitură din râul Iordan

scena asta acoperă lătratul câinilor
mulțimea de pixeli e o plasă
tabloul întrerupt de ploaia torențială

Călăuza e la colțul
blocului stropii mai reflectă ce-a fost.

Frumusețea

Întunericul e doar absența luminii dar nu
e în sine ceva
Tăcerea e doar absența sunetului dar nu
e în sine ceva
Moartea e doar absența vieții dar nu
e în sine ceva

Ce există printre așchiile părului mai tare decât
coarnele router-ului parcă respiră a ceva

Ceva e ce vrei de la Deus fără să-ți pese ce vrea el
Ceva sunt batjocurile luate fiindcă erai cel mai mic din cartier
Ceva sunt sentimentele pentru aceia pe care rațiunea ți le reprimă

Durerea dintre coaste lovitura fără unde precum ceasul fără baterie
vrea să fie ceva
Realitatea vrea să fie ceva

Sunt ceva doar când mă uit în oglindă când închid ochii nu mai exist
deci nu sunt în sine ceva
Ceva sunt conversațiile din mintea ta pentru că doar tu crezi că le înțelegi
Ceva sunt torturile suferite de motanul tău pentru că nu ai prieteni
Ceva sunt nimicurile cu care îți hrănești zilnic aceste foi

Nimicul nu este în sine ceva nu este nici totul
frumusețea uită de sine.

Remix

Batman ascuns sub treningul larg
un ochi la doi metri de orice fereastră
o existență
ce te prinde
te gășeste fără hartă

în absența luminii te vezi îngropat
Știi că ai fost plantat să crești
să ucizi păsări mari
să cazi după aceea

Îmbrăcat în animal
cu gheare de inox
oprești perpetuarea pe verticală a blocului
ca un vaccin care imunizează buruienile

Tragedie pe scări rulante fetița scapă
păpușa în remix femeia spală sângele
hrănește absența
ființa e de-acum liberă.

Joker

haHAha
Vrei să auzi o glumă
nu este nicio glumă
niciodată n-a fost
nicio glumă.

ochii înjunghiați de râs
abdomenul trepidează unde sinusoidale
topește grăsimea suflarea ruginește
mori încet cu viața dată la maxim.

îmi pare rău că ai plecat
cu dinți nespălați
și că nici după asta n-ai aflat că frumusețea

e în viață
Nu după ea.

Nosferatu

Noc Noc
ușa bate precum
un bol de rumeguș apăsat de mixer
cine bate – e prea devreme în pulsul meu
am dormit 8 ore și 33 de minute
dar ceva bătea
nu cred că avea coasă nici ace de ceasornic
era digital

Îmi măsor pașii spre ușă cu rigla
aluatul crește sub tălpile ciorapilor rupți
florile de pe hol se apleacă
din respect la vederea mea
sau la bătaia de bormașină a musafirului

Vizorul plânge pentru nepăsarea mea
cum să ignori pe cineva de nouă ore
insistența lui crește

și curge afară din pahar.

Easy Document

Centimetrul măsoară numărul
de pagini ale norilor
timpul se încordează prea tare
are bicepsul prea mare
rupe centimetrul

acoperișul strangulează semnele de carte
nu știm unde am rămas
trenul a uitat să oprească la capitolul 3

Plapuma ajunge să încetinească
ploaia și frigul
între două geamuri merge o mașină
clima nu funcționează parbrizul
contrazice Gps-ul
schimbătorul mutilează direcția

suferi ca o tablă ștearsă de un burete murdar
care lasă zgârieturi între șanturile creierului

rădăcinile mesei trag plămânii la origine
revenit la prima treaptă

ciocolată e dulce tabla e curată.

Subtitlul rugăciunii

Plec aproape de departele meu
vectorii nu au sens și nici nu ar trebui să aibă
monitorul e cel mai înțelept bătrân
ceasul îmi șoptește pulsul bate ca
o cădelnițâ în flăcări

arde biserica preotul predică
flamele tăcerii
cubul rubik se vrea rezolvat
dar trebuie să mă rezolv întâi pe mine
între componente de calculator

sursa nu mai pompează energie
aleargă prinstriațiile minții

Lanțuri electronice
se rup și te spală
ca săpunul cel mai curat

evaporă transpirația
spre împărăția cerurilor.

Discuri de flame

Lemnele mixează flamele
se întind ca gelul de duș
ieși spălat ca după o spovedanie
preacurat complexat de efectele cuantice
ale focului probabil

cărbunele Dj joacă mai bine decât
lătratul scoarței
în fața nevrednicilor

scântei vor să lege
de galbenul icoanei

Și în vârf de chibrit
ticăitul s-a oprit.

Tu ești un artist profund
de neatins pe care vreau să-l mângâi
puțin pe la ceafă

Să iasă din tine litri
de melancolie să-ți văd sufletul întins
sub soarele nerăsărit

printre blocurile
crăpate de prea multă
viață.

Matematică distractivă

O suviță în formă de integrală
veghează în colțul drept al frunțiii

integrează o cămașă ostilă cu urme de nori
într-un dulap primitor

De la buzunarul cămășii cade
un miniportofel

nimeni n-are cojones să-l ridice
În el e tot universul
încăpem amândoi

Un geniu și-Un idiot
Un mistic și-Un păcătos
Un justițiar și-Un corupt

Aleluia
Aleluia zicem pe sub
Salcâmii înfloriți.


sursă fotografie cover: Jason Leung on Unsplash

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here