Adelina Pascale (n. 1995, Tulcea) a absolvit Facultatea de Litere și un masterat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Parte a Nocturnelor de Poezie Contemporană, a citit la Clubul de lectură Institutul Blecher (pentru prima oară când era în anul I, la ediția 95 din 1 noiembrie 2014) și a publicat în antologia Subcapitol (2015), precum și în câteva reviste și site-uri literare, precum „Poesis internațional”, DLITE sau Poetic Stand. Este câștigătoarea celei de-a XI-a ediții a concursului de debut în poezie Max Blecher, cu manuscrisul volumului maki for 2.

Am invitat-o pe Adelina să ne vorbească despre emoțiile din preajma debutului, despre temele primului ei volum și despre semnificația spațiilor exotice în care se mișcă poezia pe care o propune aici.

Interviul este urmat de un grupaj din maki for 2 (Casa de Editură Max Blecher, 2021).



Bună, Adelina! Mă bucur că ne întâlnim în preajma (mult așteptatului) tău debut. Spuneai astă-primăvară, în mini-interviul anexat dosarului cu poete nedebutate, că ai vrea să debutezi „cu șanse egale, într-o cultură anti-patriarhală și anti-privilegiu”. Cât de aproape suntem de acest ideal?

Bună, Olga.

Mulțumesc mult pentru interviu.

Aș fi vrut să spun că lucrurile s-au mai atenuat din punctul de vedere al șanselor, însă nu pot. Nu vorbesc acum doar despre poezie și concursuri de debut. Când la școală autorii care ajung în manuale sunt 90% bărbați, iar canonul este construit 99% din texte, critică, impresii ale privilegiaților (pentru că nu pot ironic și neironic să îi numesc altfel). Într-o societate în care ne alegem „meserii” mai proaste, noi suntem de vină. Noi nu vrem să fim poeți, ci poete. Și deja am pierdut.

Nu mai spun de câte ori am auzit „apelativul” poetesă „la mișto”, în batjocură.

Dar nu aș vrea să facem interviul ăsta despre asta 🙂

Inevitabil, debutul vine cu anxietăți, dar și cu proiecte, cu așteptări. Cum speri să fie receptat primul tău volum?

Sincer, as it is. Nu mi-am creat așteptări de tipul ăsta. Dacă nu câștigam debutul în poezie nu pot să spun că aș fi fost dezamăgită sau ceva. M-am bucurat și m-a surprins și pe mine, bineînțeles, dar asta nu înseamnă că nu aș fi fost la fel de mulțumită dacă ar fi luat altcineva premiul. Au concurat poeți faini, pe care eu îi apreciez, iar poezia lor merită la fel de mult să fie publicată.

Titlul volumului tău mă duce cu gândul la acele ilustrații de viață simplă (anonimă), în aglomerări urbane, între frumusețea de a fi anonim și frumusețea generală a lucrurilor trecătoare. Sunt alți termeni care caracterizează mai bine starea aceasta? Cum l-ai ales tu?

Titlul volumului maki for 2 e un meniu de specialitate cu sushi. Am vrut ca volumul să fie acest platou cu sushi.

E despre viața anonimă, ai dreptate. Despre viață anonimă și lucrurile naufragiate din subconștient. Spre care, din când în când, un scufundător se mai aventurează. 

Știu că scrii de când erai adolescentă și, la un moment dat, chiar am povestit cu tine despre pericolele unui debut pretimpuriu, luat adesea în mâini de alții, străini de propriul tău proces, de evoluția ta reală. Cum (de) ai făcut totuși pasul spre debut?

Nu am scris să debutez neapărat, însă simt că scrisul meu s-a mai „maturat” un pic și m-am simțit pregătită să dau share :).

maki for 2 apare la finalul unui an care a excelat (cantitativ, cel puțin) la capitolul debuturi. Cum te raportezi la celelalte nume ale acestei promoții, 2021? Care sunt autorii debutanți de care te simți apropiată?

Recunosc că nu am citit (încă) toate volumele de poezie apărute în 2021, însă un debut fain consider că a fost cel al Cătălinei Stanislav. Volumul ei de debut, Nu mă întrerupe, e un volum al poeziei asumate, unde discursul intimității e după cum vrea pofta inimii. Un alt volum pe care l-aș menționa e Traxx, al Elenei Boldor, un volum status, instagramabil. Pe reading list urmează Denisa Ștefan și Ana Săndulescu, a căror poezie abia aștept să o descopăr.

Aș evita să spun că poeziile tale se mișcă în spații exotice. Totuși, e clar că orientul îndepărtat îți oferă un context în care mesajul tău devine cu adevărat percutant. Cum explici acest tip de voită defamiliarizare? De ce tocmai Taipei, Shanghai, Seoul, Tokyo, Hong Kong-ul lui Wong Kar-wai?

Am citit undeva că Andy Warhol folosea un parfum câte 3 luni și apoi îl schimba. Tocmai pentru a se putea întoarce în timp la madlena (să-i spunem așa) respectivă. Cred că asta am încercat și eu, să cartografiez anumite perioade prin destinațiile astea, lucru de care mi-am dat seama abia dupa ce am terminat de scris volumul.

Nu aș spune neapărat că locurile astea sunt întâmplătoare. Cum bine ai zis, Wong Kar-wai. Sunt câteva poeme în care există trimiteri la Chungking Express (1994) și In the mood for love (2000). Mă simt și m-am simțit de la primul contact apropiată de cinematografia WKW, de la stilistică la story. Și lucrarea de disertație am scris-o pe Efectul sinesteziilor în formarea patternurilor narative la Wong Kar-wai.

În poemul de la final, rădăcini de lotus pe timp de furtună, Chow Mo-wan, de altfel, personajul principal din In the mood for love, e cel care închide călătoria volumului. Nu vreau să dau spoiler, dar finalul filmului și finalul cărții se leagă de:

„In the old days, if someone had a secret they didn’t want to share they went up a mountain, found a tree, carved a hole in it, and whispered the secret into the hole. Then they covered it with mud.” – In the Mood for Love 

În sfârșit, te rog să alcătuiești o listă aleatorie și oricât de lungă de Must read, must listen to, must see… pentru a înțelege mai limpede, mai ușor mesajul poeziei tale.

Must see: Chungking Express (1994), In the mood for love (2000), 2046 (2004)

Must listen:


midnight express

ce iubești acum?
sunt fata tunsă scurt care
dansează în fast-food
și visează să fie oriunde în altă parte
oriunde lumina neoanelor dispare

ce iubești acum?
biletul de avion
scris pe un șervețel
monede ingerate
de jukebox
în așteptarea digestiei
toate lucrurile care nu vor expira niciodată
ursuleți de pluș
zâmbind înapoi din vitrine

costumul de stewardesă e proaspăt spălat
când forma visului
sub un revelator fotografic
e doar o trecere peste ape


sleeping dogs

de pe balconul cu magnolii
privesc vasele care vor debarca
la yokohama

o profundă senzație de irealitate
îmi întețește respirația
dacă a rămâne singur
ca wei shen în sleeping dogs
într-un oraș ca ăsta
distruge simetria
caută pe
cineva să te asculte
pe o stradă aglomerată unde
sunt biciclete noaptea

mai jos
în hong kong
proteste brutale
dar noi rămânem
în mișcarea naturală de rotație a pământului
două languste masive
tolănite în alge înalte


maratonul insomniacilor

mă acomodez cu respirația
ca atunci
când sunt gata
să plonjez în apă

înveliți bine în saci de dormit
cu fețele arse de soare
ne pregătim să coborâm în vis

în locuri fără intimitate
fără dureri de măsele
instrucțiuni rudimentare
rude maniace și cretine
acnee și tulburări alimentare

locuri în care faci
din imaginea mea
un ritual și o memorie

spre deosebire de stele sau
mișcările cometelor
vizibile și cercetate
adâncul apelor
rămâne în întuneric


tunelul feroviar seikan
pe sub apele strâmtorii Tsugaru
leagă Honshu de Hokkaido

culturi de fructe de culturi de orez
fuji de usu
ore incomode și sprijinite
de ore lejere
în care suntem
singuri
dar
strașnici
constructori
și bijutieri specializați în perle
întinși în ultimul separeu pe canapelele găurite
ca într-o barcă pneumatică
împinși de curent
de-a lungul culoarului coralier


rădăcini de lotus pe timp de furtună (3)

dragul meu Chow Mo-wan
ultimii zece ani nu au făcut vreun bine nimănui
dacă plachetele video
spun adevărul
pot să mă întorc oricând la
acea iarnă în care
în drum spre băcănie cu bunicul
am găsit
un iepure tremurând
sub zăpadă

n-a supraviețuit
dar am păstrat o lăbuță drept talisman

în fiecare an
de revelion
tata se îmbată și scoate
cutia în care a rămas spre păstrare
în timp ce
în bucătărie mama joacă
mah jongg
și bea gin
cu nana

când se-ntâmplă toate astea
sunt o copilă
presez flori de azalee
în atlase
mici secrete botanice

urmăresc
lumina lunii
adâncită-n fântână
o senzație de neliniște
acaparează
orașul-fantomă și câinii adormiți


Olga Ștefan (n. 23 octombrie 1988, Hunedoara) a debutat în poezie cu volumul Toate ceasurile (2006), distins cu Marele Premiu „Tudor Arghezi”). Acesta a fost urmat de Saturn, zeul (Charmides, 2016) și de Charles Dickens (frACTalia 2017), nominalizat la Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatură scrisă de femei). În anul 2020, Editura Paralela 45 i-a publicat volumul Civilizații, nominalizat și el Premiile „Sofia Nădejde”. În cadrul Galei Tinerilor Scriitori din 15 ianuarie 2021, Olga Ștefan a primit premiul „Tânărul poet al anului 2020”. Selecții din poezia sa au fost traduse în greacă și publicate în Antologia tinerilor poeți (2019). Este, de asemenea, prezentă în mai multe antologii publicate în România.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here