Ioana Zenaida Rotariu s-a născut în 1992, la Brașov. A publicat poezii și articole în revistele „Astra”, „Corpul T”, „Poesis Internațional”, „Vatra”. Jobul de zi cu zi este de librar și se mândrește cu asta pentru că îi place foarte mult ceea ce face. A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov cu o licență despre Michel Houellebecq, apoi a urmat, tot la Brașov, masterul de Inovare Culturală. Anul acesta a câștigat Premiul Alexandru Mușina pentru debut în poezie. Titlul volumului este Cei cinci ani de muțenie, publicat la editura Tracus Arte.

          Crede că cel mai greu este să vorbești despre tine sau despre poezia ta. S-a îndrăgostit de poezie pentru că i se pare că toate poeziile conțin într-un mod subtil titlul lui Dan Sociu, vino cu mine știu exact unde mergem. Cu poezia a știut întotdeauna unde merge.

          În prezent încearcă să-și finalizeze teza de doctorat despre Experiența feminității în poezia contemporană românească și aici recunoaște că nu știe întotdeauna unde merge. Dar va afla curând. Sau cel puțin trebuie pentru că se află deja în prelungirea prelungirilor.


1.Cum ți-ai făcut curaj să debutezi (cu poezie)?

          Nu știu dacă e vorba de curaj, la mine deja venise cumva momentul, așa am simțit, după mulți ani în care am scris și am mai ieșit cu poeziile pe la evenimente. Curajul adevărat acum se arată, când trebuie să defilezi prin lume cu volumul ca și când ar fi o iubită goală și toți o pot contempla sau critica.

 2. Cât timp ți-a luat să definitivezi manuscrisul? Ai lucrat singură, ai primit sfaturi?

          Am început să scriu poezie prin anul doi sau trei de facultate, dar m-am apucat mai serios abia la masterul pe care l-am urmat la Universitatea Transilvania, Inovare culturală. Aveam ore de scriere creatoare cu profesorul Romulus Bucur și studiam destul de aplicat ce înseamnă să scrii poezie — cu exemple, cu scrieri și rescrieri ale unor poeme ca Roaba roșie de William Carlos Williams sau Va veni moartea şi va avea ochii tăi de Cesare Pavese. Așadar, cam din vremea aceea se pregătește acest volum, cuprinde chiar și vreo 2 sau 3 poezii de la acele începuturi. Atunci n-am considerat niciun moment că e cazul să debutez, deși mi-am dorit, dar știam că trebuie să mai aștept și să mai șlefuiesc. Nu am lucrat doar eu, am avut întotdeauna alături profesori, cum spuneam, și prieteni care mă citeau și mă sancționau, dacă pot spune așa. Prietenii sunt mai multicei și m-au susținut și ei cum au știut în perioada creației, iar la forma finală a manuscrisului am lucrat cu o prietenă care are o viziune axată mai mult pe sinteză și coerență, aspecte care mie uneori îmi scapă și mi-a venit ideea să împart volumul în trei capitole care să facă trecerile mai line.

 3. Dacă ar fi să compui un „synopsis” al volumului tău, cum l-ai descrie?

          Acum, după ce am trimis mailul cu bunul de tipar pentru volum, mă gândesc că poate trebuia să apară când aveam douăzeci de ani, dar între timp a trebuit să am și eu niște experiențe. Iar eu am luat toate aceste experiențe și am pus un filtru peste ele, ca pe instagram, filtru fragil. E o tăcere care parcă nu e a mea, care pleacă și se întoarce, care îi dă acelei fragilități filtrate o doză de mister și asta sper eu să-i țină acolo pe cititori.

4. Cum ai ajuns la titlul ales?

          Nu pot spune că am ajuns, pentru că nu mă pricep deloc la titluri, recunosc și apreciez un titlu care îmi place în general, pot să și făuresc unul în situații excepționale, dar, fiind vorba de mine și de poezia mea, e foarte greu să intuiesc sau să găsesc un titlu sau ce ar fi un titlu bun. Așa că ăsta cumva mi s-a arătat, am zis Cei cinci ani de muțenie și așa a rămas, deși am avut și păreri împotriva sau abțineri :)) Daaaar partea bună e că am deja în minte titlul următorului volum, foarte bizar, nu știu cum se face și dacă vă rămâne așa, n-o să-l zic, dar are și poezia ceva din farmecul premonițiilor marca Baba Vanga.

5. Cum ți-ai dori să fie receptat debutul tău în volum? Care sunt marile tale speranțe/ micile tale anxietăți legate de el?

          Cel mai bine e să nu ai așteptări sau cum se zice? O să spun aici ce mi-a transmis editorul meu, Teodor Dună, înainte de a trimite cartea la tipografie — să miște și să țină de cald cât mai multor oameni. Marile speranțe pentru mine și pentru volum ar fi să îl continui, adică să nu mă opresc aici, să nu-l las să rămână ca o fată bătrână nemăritată, cum era la Dickens, singur într-o cameră veche. Și asta cred că și-ar fi dorit și Alexandru Mușina, dacă ar fi fost aici, să-mi continui munca și să continui să învăț să scriu poezie.

          Singura anxietate ar fi să nu mă trezesc peste niște ani și să-l reneg.


cei mai buni înotători se îneacă
nimic din ceea ce spun nu-ți e străin doar alegi
să ignori consecințele pe termen lung tu
trăiești aici și orice zi e un nou an în care poți
greși sau învăța că totul e trecător și totul
stă pe loc în timp ce tu înoți ca un pește în
acvariu crezând că ai străbătut oceanul ți-ai dori
să ții pe cineva de mână sau trei valeți care să-ți
ordoneze garderoba ambele nu pot exista
uităm foarte des și asta e foarte bine putem
locui împreună atâta timp cât suntem vulnerabili
și curgem imponderabil între emoții dacă alegi să
nu îți mai planifici eșecul
în lumea noastră singurele mituri locale rămân
politica și noaptea de sf andrei


soft power
în absență totul devine mai clar
parcurgem distanțele ca și când am fi
într-un videoclip noaptea
proiectez un gol peste imaginea ta
de bărbat sigur
și singur
depășim un simulacru
dar îi lăsăm aura noastră
eu mă atașez
tu te detașezi
un om târând un troller la miezul nopții
zgomotul roților pe caldarâm
și în urma lui nimic
senzația că ceva undeva e suprasaturat
toate comenzile confirmate au fost achitate
ultima ți-a golit cardul
dau muzica mai tare în căști
pe măsură ce-mi amintesc
dorul de unde se cumpără
tranzacție respinsă
vă rugăm să vă întoarceți
la pagina de confirmare a comenzii


solidaritatea funcţionează
dar nu la specia noastră

când te priveşte cineva care te cunoaşte
parcă şi hainele capătă o altă coerenţă pe tine
ce n-aş da să mă privească tata
mult timp m-am uitat la fratele celălalt reconstituind
privirea mâinile niciodată sensibilitatea detaşată
şterg ecranul telefonului doar ca să pot vedea mai bine
o poză cu tine
solidaritatea funcţionează dar nu la specia noastră
cele mai simple gesturi expuse devin indecente
cu cât explici mai mult oamenilor
cu atât îi încurci
cât de străini suntem noi de părinţii noştri
îmi spun asta şi pun muzică de liniştire
mereu când vreau să-mi amintesc de tine
mă legăn înainte şi înapoi pe un scaun
imaginându-mi că eşti acolo să mă priveşti


Yaren
ce îi poate spune un om altui om
generalități de tipul
nauru e unul dintre cele trei state fără capitală
nimeni nu va povesti ambiguitățile disparate
serile de care tragem crezând că vor duce undeva mai departe
vor sparge aurora boreală și toate exploziile chimice
nu se vor întoarce asupra noastră
micșorându-ne până la dimensiunile unui soldat de jucărie
sensibilitatea etanșă cu care mă trezesc dimineața
nimic care să amintească de copilărie
nici de femeia care te place îndoindu-ți mânecile de la cămașă
doar un fel de luciditate lașă
a celui care s-a încadrat perfect în perimetrul benzii de mers
prieteni turnând pe lângă paharul de prosecco
și câți n-ar vrea să aibă viața noastră eco


Olga Ștefan (n. 23 octombrie 1988, Hunedoara) a debutat în poezie cu volumul Toate ceasurile (2006), distins cu Marele Premiu „Tudor Arghezi”). Acesta a fost urmat de Saturn, zeul (Charmides, 2016) și de Charles Dickens (frACTalia 2017), nominalizat la Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatură scrisă de femei). În anul 2020, Editura Paralela 45 i-a publicat volumul Civilizații, nominalizat și el Premiile „Sofia Nădejde”. În cadrul Galei Tinerilor Scriitori din 15 ianuarie 2021, Olga Ștefan a primit premiul „Tânărul poet al anului 2020”. Selecții din poezia sa au fost traduse în greacă și publicate în Antologia tinerilor poeți (2019). Este, de asemenea, prezentă în mai multe antologii publicate în România.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here