Mihók Tamás (1991, Oradea) este poet bilingv, traducător literar și redactor de carte. Absolvent al Facultății de Litere a Universității din Oradea. A studiat la ELTE Budapesta timp de doi ani, ca bursier. Din 2019, doctor în Filologie (coord.: Al. Cistelecan, UMFST Târgu Mureș). Autor a șase volume de poeme (patru în română, două în maghiară) și al studiului Bihorul poetic postbelic. O perspectivă critică asupra poeziei româno-maghiare. A tradus textele a peste șaptezeci de scriitori, publicându-le în reviste, antologii respectiv volume individuale. A susținut lecturi publice atât în țară, cât și în orașe din Ungaria, Anglia, Germania, Belgia, Polonia etc. Poemele lui pot fi citite în traducere în limbile engleză, franceză, italiană, spaniolă, suedeză, polonă, croată, greacă și hindi.



hd

pandemie–bucurești–chirie
era să uit cum arăt
și nu e mult spus
mai lipsea un singur călăreț
dar venise iarna
ce tocmai s-a dus

era să mă uit
tot trecând strada
cu mirosul în teacă
rostind sudălmi
grăbit
sau câte-o glumă seacă

dac-am respirat estimp
nu știu cum și cu ce
fiindcă în pori
mi s-au culcușit
micro-
invadatori

primăvară mersi
că ești aici să-mi arăți
ce nume am ce rol
acum îmi pot vedea hd
colbul
de pe profiterol.


sudu-i norod [metropola]

rămășițe de oameni lipăie
rămășițe de pepeni printre pietre
s-a înserat
sub ciclop roiesc taximetre

caprifoi și cauciuc ars
firicel de fum de iarbă pe sub preș
dacă ne-am priva de viață
n-am da greș

dar bunul consilier ne ia
și ne vâră-n liftul plexi
ne recită versuri meta
drastice și sexy

nici n-am avansa pe bulevard
de n-am fi mânați
de crampe la stomac
și de claxoane vânați

și cum bântuie enterocolita
prin tunelurile metrorex
ne tot place să jucăm
la bursa de stres

a apus ce lux și șansa noastră
de oameni de bună-credință
ce privilegiu să fii mediu
pentru orice microființă



újra az a régi nyár


pixelaj sepia


familiei Fábián


mă afund des în fotoliu
să ascult șlagăre ungurești
în garsoniera mea
din bucurești

mereu îmi apar părinții noștri
picii anilor cincizeci-șaizeci
zbierând prin cartier
dându-se pe linghișpirele reci

una avea un xilofon sovietic
cu el semnala-nserarea
nouă bătăi în trei reprize
ca-n piesa cu marea

mă-ntreb dacă erau
chiar atât de inocenți
precum melodiile astea
cu timpi lenți

aveam trei ani când m-ai lăsat
să-ți silabisesc în MIC cuvinte porcoase
în timp ce tu-mi cântai de suflet
ce până la tine nimeni nu-mi cântase

azi după cum vezi
ziua-mping economia-nainte
ca seara să mă pot ocupa
de tot ce-o dezminte

nu mai vreau pici bershka
și forfota uber-glovo
vreau blocajul de bandă
al minților panonice retro-mo

țin minte pietroiul din colțul parcării
de-acolo șutau ai noștri mingea-n bălării
ca peste ani să facă schimb de locuințe
așa făcurăm schimb de copilării



sudu-i norod [materialitate]

cvadruplu mediat
de traume infantile și ordonanțe de stat
pornesc din nou
printre ruinele metropolei
nimic n-a mai rămas nesacrificat

îmi place când piatra e egala omului
sunt piatră
și m-aș înălța deasupra mea
de nu mi-aș crăpa
propria țeastă

îmi visez mațele
răsfirate palindrom
mă amușină iepuri sălbatici
mă pigulesc fazani
pe pista de decolare tarom

și nu se pot hotărî
cum să mă deșarte
undele mele electromagnetice
nu transmit semnale
nici moarte

nu-i ușor să lichidezi
o carne fără noimă fără rang
riști să te infectezi
să capeți
conștiința-bumerang

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here