Diana Oprea (n. 1998) a absolvit SNSPA, specializarea Publicitate. A fost copywriter, cântă și scrie poezie.
am călătorit prin lume și am furat toate oglinzile
când am călătorit prin lume și am furat toate oglinzile
o planetă întreagă a luat-o razna
vreau libertate și țâțe și festivaluri
să mă compar cu celelalte fete
au sclipici în salivă
și se joacă baba oarba cu băieți de catifea
să mă dau în leagăn din față în spate și să am impresia
că împing câte un pic lumea mai spre margini
și să dansez cu agenți imobiliari goi prin case bântuite
să fie doar ceilalți reali
eu să fiu doar acolo
mai bine să fiu acolo decât să fiu real
ultima dată m-am uitat în sufragerie
a trebuit să mă întorc din drum să mă recuperez
că doar nu puteam să merg la probat genunchi fără mine
de ce nu pot să ies din casă fără coarne
nu am cum să mă verific de tristețe și nepensare
dacă mă vede cineva vă rog să-mi spuneți câți spini mai am pe gât
din avionul meu de hârtie nu se vede foarte bine
și distanța e contagioasă
ajută-mă
să prind un meteorit să cobor la prima
să mă împiedic de o stea să își pună o dorință
dacă aș fi o dorință de stea probabil aș fi
un munte înalt și roșu care linge
mări de zăpadă și obraji de femei divorțate
de multe ori am crezut că-s câine
se uitau la mine fix cu privirea mea
hai să ne prefacem că suntem în viață și ne pasă
să ne descriem unul altuia mirosul și părul
să ne atingem coapsele să ne dăm seama dacă suntem normali sau stricați
palma mea este mult mai mică decât a ta
mă doare mănușa
de ce nu suntem toți la fel
așa ne-am da seama mai repede ce e în neregulă cu noi
cu ce ne mai măsurăm acum egoul, fruntea, sfârcul, limba, șuncile, nările, pula, constelațiile, tigrii, icoanele, culorile, părul de la subraț, furnicile, minunile, inelele, fricile, cocoașele, presimțirile, zodiile, găurile negre, contradicțiile, saltelele, împărații, cariocile, dumnezeii, poeziile, ridurile, cuticulele, iubirile, strănuturile, zeama, pocăințele, mofturile, atomii, cuvintele, serbările de sfârșit de an, ședințele foto, elasticele de păr, erupțiile de vulcani singuri, ploile de iunie, acele de siguranță, cravatele șifonate, sârmele din sutien, ignoranțele, așternuturile, morțile
vreau să le văd pe toate în șir indian cum mă privesc înapoi
și eu care credeam că apocalipsa vine doar în desene animate
ah, ce amintiri
poemul lui dido, partea I
dido se prezintă sâmbătă la interograrea suspecților
eu sunt dido
dețin o furgonetă de săruturi rușinate
dacă nu-și găsesc perechea în miez de noapte
se transformă în comedianți mici și răi
care au uitat 186 de litere din alfabet
viața ar fi avut mai mult sens
dacă nu m-aș fi apucat de dans contemporan
și nu mi-aș fi lăsat mijlocul strâns de tentacule de praf
dacă nu aș fi tras cu ochiul în peșteri pictate de ratoni
și nu m-aș fi uitat la prima telenovelă românească numai iubirea
2004 nu doar că a fost un an foarte bun, ci și
numărul de pumni pe care visez să-i primesc
s-a înțepenit în mine un cerb
iar tu cu mâinile goale l-ai smuls ca pe un pliculeț
de zahăr vanilinat de la dr. oetker
cică scriitorii fac sex doar de frică
dar nu-i adevărat eu și ionuț facem doar de foame
și nici măcar nu suntem scriitori
nu-i un alibi domnul procuror că dacă vă-ntreb ce-i alibi ziceți că un altfel de superglu
între noi fie vorba vreau să nasc mai repede
o mânuță verde și blândă
să-mi mângâie glezna
de ce nu sunt copil
m-am răzbunat ieri pe pisica noastră
am aruncat-o lângă celelalte pisici iubărețe îndesate în congelator
dacă aș fi un ginecolog aș vrea să fiu edgar allan poe
în mine crește un copac ca o rană moale
care îmi împinge carnea în afara orbitei
îmi atârnă pe coaste verighete de iederă
care se împiedică în apropouri de muguri
tremur toată
te cunosc?
mi-am auzit țipătul de undeva din spatele unei armuri albe
țipam ca la un meci pe un stadion de țipari
iar eu acum vă întreb cum pot să țip fără mine?
nu nu am fost acolo doar țipătul meu a fost eu nu știu ce s-a întâmplat
n-am văzut foarte bine, ori erau tâlhari ori regi
sunt și eu regalitate din partea tatălui că nu-l cunosc și asta tre’ să fie
da, mă concentrez
a trecut o meduză și jumătate de când n-am mai fugit pe loc
aș vrea să plâng dar mi-am folosit toate lacrimile pentru
tocana aia de pipote cu hrișcă
asta e doar vopsea de păr nu e sânge vedeți dumneavoastră am fost
la salon
de ce nu mă credeți? haideți să clarificăm un lucru
ridică-te-n picioare
păi dvs. știți că semaforul mi-a râs înapoi?
dvs. știți câte gorgone nu mai știu să respire?
dvs. știți câte branule compun un buzdugan?
dvs. știți câtă vrăjeală încape într-o adeverință?
dvs. știți cât am stat crăcită în altar?
dvs. știți câte curiozități se dizolvă în vomă?
dvs. știți câtă durere străbate o dulceață de cireșe?
m-am rătăcit într-o ambulanță de putere și singurătate pentru ce?
nu o să mă las înfrântă de muritori cu coșuri întregi de ciocolată albă
poemul lui dido, partea a II-a
dido mai are uite-atâtica și recunoaște
cum spuneam eu sunt dido
și nu înțeleg ce vrei mai mult de la mine domnu procuror
dacă aș fi un miracol aș fi nasul tău albastru
mi-ai promis că dansăm cu limbile pe coridorul spitalului
așa m-ai mințit și în război
ne cunoaștem?
niște mâini ferme de bătrână îmi storc șoldurile
ca pe rufe
la ecografie mi-au găsit doar niște noduri sub piele
ca să creezi o așteptare
ai nevoie de patinatori ce traversează
distanțe cocoșate
ai nevoie de un purgatoriu cu toalete cam strâmte
un clește inoxidabil
o noapte flămândă și un tratament
eu sunt și foarte bună prietenă cu o gară iar eu în gara mea
am foarte mare încredere
gara mea îmi pune aceeași întrebare de foarte multe ori
în timpul somnului
gara mea îmi dă mai mult decât cer
gara mea mă lasă să mă arunc pe scândura piraților
strada e mai rece când mă aflu în pragul ușii
și nu răspunzi
mi-a căzut un tractor în spate și
nu vreau să mă ajuți să-l ridic
muzica vecinului e o sanie cu zurgălăi
ai stat la coadă și mi-ai dat țâță
dar se pare că la raionul iubirii era ocupat
aș fi vrut să-mi cioplească cineva spatele cu pene multe
și aluat de prăjituri
și mesii plângăcioase
și un rât de porc care aterizează spre creștetele oamenilor
într-un sărut umed și părintesc
e prima oară când nu mi-e frică de spuma din zare
și totuși am fost nevoită să aduc acasă
un chip spân
ce vrei era cadou nu puteam să-l refuz
vreau să pot să nu-mi cer scuze
mi-e teamă să ating
dar nu îmi e să mușc
iar tu ai desprins prea ușor agrafele care ne uneau perucile
sunt mândră de mine nu că sunt eu puternică
ci că tu nu ești deloc
bine recunosc
știu foarte bine datele problemei
îi cunosc pe amândoi de când nu existau
sub supravegherea mea, acești doi pitici au comis fratricid
dar voi nici nu știți cât romantism
ascund uneltele din paleolitic
nu înțeleg cum am ajuns aici
ludmila are formă de vis
clocea zile de luni cu șireturi albastre
se pregătea să devină mamă
când am iubit-o ultima oară
mi-a crescut sub cerul gurii o livadă de măslini
m-am ascuns sub pătură sperând
să pierd la v-ați ascunselea
cum mi-am pierdut timpul cu toate vasele alea pe care nu le speli niciodată
fac duș la comun cu avocați secretoși
care o apără pe ludmila cu orice preț
(destul de scump, spun niște surse credibile de pe cosmeticedetop.ro)
pentru ea bestiile justiției ar
face moarte de om
nu înțeleg cum am ajuns aici
să mușc pământul
să citesc despre războaie
să calc în casa lui dumnezeu fără cadoul nașilor
icoanele sunt capcane
să savurez dintr-un pișcot suspect de moale
să mă storc de toate razele de soare care și-au făcut culcuș la mine-n piele
să trădez secretarele
să schiez pe chibrituri
să fac poze la somnambuli
să rup foi dintr-un dicționar necuvântător și greu
să fac baie în cuvinte pe care nu le înțeleg
să țip în spaniolă
să sărut fruntea unui controlor
miroase a vortex și a dulciuri
iar eu am unghiile făcute că nu degeaba muncesc
ludmila, explică-mi și mie că doar tu ai fost cloșca zilelor de luni