Adelina Pascale (n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere și un masterat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Parte a Nocturnelor de Poezie Contemporană, a citit la Institutul Blecher și a publicat în antologia Subcapitol (2015)

*
după dragoste
încearcă sterilizarea
dezinfectarea tuturor instrumentelor
ștergerea memoriei:

în sufragerie
mâinile mele îndrăgostite asamblează cutiuțe de la ikea

în somn mi-e mai bine
visez la năclăirea de cabluri trotuare distruse
sex epuizant
ca un examen la anatomie
grădini mesmerizante
cuprinse de incendiu

am învățat să ignor mesajele
semnalul sonor de la metrou
alertele ambulanțele
evit aglomerația scările rulante vecinii
frica
întuneric moale semnalând înfrângerea

*
coborând după țigări
mă pregătesc să întâmpin din nou
mintea legănată de substanțe

cu blândețe
lumina sistemului stradal de iluminat
cade peste vegetație
iar
liniștea din ganguri
membrană cu membrană
ca un oraș în expansiune

cândva
o emulsie fotosensibilă
va răspunde lumii în locul nostru

dar câtă vreme ni se îngăduie
vom aprecia
orice mișcare surprinsă de senzori

*
“some kind of night into your darkness” -Mazzy Star

sunt în taipei
am 25, părul lung, ascult podcasturi cu sunetul valurilor
îmi țin respirația și, în mintea mea, am depășit de mult
fabricile de cherestea, uzina, prompterele, reactoarele
ca un recif de corali

dacă nu ești atent
orașul te ademenește înapoi

nu există nimic cu adevărat
fulgerele deasupra culturilor de orez
noi alergând desculți
câteva omizi acoperind o stâncă
această imagine ca o pâclă
în lumina lanternei

suntem frumoși, lihniți, singuri
acești nefericiți în impermeabile
visând la procesul de regenerare
al membrelor steluțelor de mare

*

îți promit
fetița din mine își dorește
distrugerea restaurantelor vandalizarea spațiilor comerciale moartea capitalismului
dar acum dă-mi somnifere
așază-mă între perne
ține-mă de mână cât încă
sunt sveltă și tenace și mi-e rușine
să nu îți murdăresc covoarele

*
încerc să alcătuiesc o listă
de elemente care împreună să-mi
amintească de
casă
când am trecut cu trenul prin
Xiamen am zis cu voce tare
că ăsta-i orașul perfect în care
să mori
pe geamul aburit am
desenat
o inimioară ♥️

*
dragoste în kyoto

tot orașul ăsta al tandreței
în care mâncăm cereale
în care ne uităm cuminți la filme
și ne culcăm devreme
în care fumăm în parcarea companiei
și nu ne mai e frică să fim prinși
aceste instantanee dureroase
ca o invazie de meduze
sateliți în căutarea andromedei

tot orasul ăsta inundat
un acvariu în care facem dragoste

*

am încercat să
prelungesc
singura serotonină pe care
corpul meu ar mai putea-o
produce

tot orașul ăsta cu obiectele pregătite
pentru invazie
mâinile mele așezate pe masa din bucătărie
ca două feluri de mâncare
amețeala
din mașină
străbătând periferiile orașului kyoto cu farurile stinse

tot orașul ăsta în flăcări
iar frumusețea un puseu organic
în care plonjăm
efervescenți și fragili
cei doi senzori în căutarea vitalității

*

țiparul electric are 3 organe electrice: organul principal organul lui Hunter și organul lui Sachs
primele 2 produc descărcări de până la 700V
nu omoară omul și animalele mai mari
animalele mici în schimb cad electrocutate
organul lui Sachs produce impulsuri slabe
folosit în sondarea electrică a mediului înconjurător și în comunicare

în seara aia mi-ai purtat tricoul cu Tokyo
am făcut o mini grădină botanică din ierbarul Andreei și
am admirat împreună pâlpâirea scurtă a lămpii

nu știu ce-ți trecea prin cap
dar ființa noastră comună din bucătărie
nu era altceva decât un frumos
țipar electric
afundându-se
tot mai
tot mai
în pădurile inundate
din Amazonia

*
de la un puternic la celalalt
1.
și tu ai fost acolo
și tu ai însoțit grupul de toxicomani
niște paraziți inofensivi din lanțurile trofice
și tu ai înghițit anxiar
jucat la păcănele
citit poezie în sala de sport
admirat abilitatea maestrului shaolin
bere după bere
până la epuizare
poeți-drone zburând deasupra Săvârșinului
această biomecanică avansată care ne face să fim
o mână de câlți
un morman de moloz
2.
seara priveam nervurile urzicilor
și împreună cu un pachet de vată îmbibat în spirt
le mâncam
animalele radioactive traversau prin fața camioanelor câteva sute de vrăbiuțe kamikaze
cu o viteză foarte mare
se lipeau de ziduri
când tu ai fost
hiroshima&nagasaki
bomba atomică inundația cutremurul definitiv
care ne-a facut să ne rugăm pentru
o serie de miracole nipone
3.
eram înconjurați de buchețelele de urzici care ardeau și de sistemele petroliere
și tot ce-mi doream era să ascult cum îți bate inima
e adevărat adi mi se face frică doar atunci când
atât de real
imaginea ta perforează
lumina fosforescentă a rulmenților
și-mi imaginez un mecanism scufundat
plin de cataloage de diapozitive cu
fețele noastre grăsuțe după flacoane întregi de rivotril
4.
și noi am fost pentru tine dragostea
care taie curbele în serpentine
și tu adormi pe bancheta din spate a matizului
ca în brațele mamei