Alexandra Turcu (n. 1995) a absolvit secția de Literatură Comparată a Facultății de Litere din Cluj. În 2015 a debutat cu volumul Celelalte produse. A publicat în reviste precum Poesis Internațional, Zona Nouă, Echinox și altele.


coșmar2

acum un an pe vremea asta
ne împerecheam la nimereală într-o mansardă
cling cling sunau corpurile noastre puse în armuri
care să protejeze de așteptările ezitările dorințele
celei de-a doua zi
dar următoarea zi a trecut cu bine la fel și săptămâna
apoi luna, lunile
clinchetul s-a transformat încet, încet
în sunetul cărnii care se izbește cu poftă
de cealaltă bucată de carne
ne-am iubit deasupra și sub nivelul mării
ne-am iubit într-un pat din care am plecat
amorțită de durere într-o dimineață
cu somn puțin și frig mult
și, dacă te-ai uita atent la locul acela
îngust dintre coasta 3 și coasta 4,
ai vedea că mai este încă destulă iubire
pentru mulți ani de acum încolo

dar uite că vrei să mângâi și-l
găsești pe celălalt în spatele unei vitrine
clopot de sticlă ar zice sylvia
bați în geam
îți lipești nasul de geam
palma pentru că în filmele americane
the dream boy pune și el mereu
palma în același loc
dar el rămâne nemișcat
și tot ce poți să faci e să urmărești
eroziunea unui corp de bărbat matur
care durează cu milioane de ani mai puțin
decât eroziunea munților himalaya


departure song. one year later

am trecut prin revelionul ăsta
cu pietroiul din piept al revelionului trecut
acum fix un an urmăream cu privirea încețoșată
câteva artificii printr-un geam de mansardă
acum fix un an stăteai așezat la picioarele mele pe pat
părea că suntem pe marginea unui râu mare și repede
și tu mă împingeai tot mai aproape
deși ai știut mereu cât de frică mi-e de apă
de momentul acela când apa îți intră în nări și-ți umple gura
când totul devine dintr-odată foarte rece și foarte departe

acum, uite, un an mai târziu
privim împreună artificiile
te țin strâns de mână în buzunarul paltonului tău
de frică că ai putea să te îndepărtezi din nou
dacă slăbesc puțin strânsoarea

e aproape dimineață și mă scoți în grădină
înaintăm prin zăpada până la glezne
lumina aceea dă o strălucire stranie lucrurilor din apropiere
îmi spui că nicio poză nu ar putea să o prindă
și eu mă gândeam că nici fața ta în exact acel moment
acaparată și ea de aceeași lumină
nu ar încăpea în nicio imagine
că în asemenea dimineți
dragostea e mereu puțin mai mare decât tristețea
și tristețea nu e niciodată nefericire


***

oricărei femei i s-a spus cel puțin o dată
he’s a good man ce noroc pe tine că l-ai găsit

dar ei nu au stat lângă noi nopțile în care tot corpul nostru a fost o bucată
mare de plumb, afundată în saltea
când am început să ne atingem și să nu mai simțim plăcere
doar kilogramele în plus, cicatricile,
șănțulețele lăsate de varice pe coapse

de cele mai multe ori nu vorbim despre
nopțile în care ne întrebăm
unde ne sunt bărbații
creierul afișează compulsiv
imagini în timp real
frici în timp real
implantează durerea aceea în piept
care nu dispare zile întregi
se limpezește doar când
din respirația celuilalt
se elimină treptat alcoolul
și lumea noastră își recapătă
dimensiunile ei firești