Ana-Maria Cioroianu (n. 2002, București) este în clasa a XII-a la Colegiul Național „Iulia Hasdeu”.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este debut-editia-X.jpg

*

am tresărit odată cu penultimii în ’77. politicieni șomeri în exprimare sisteme corupte drepturi narcisiste și obligații mă apără atunci când mă spăl pe mâini detergent de vase. cu apă îl fac aerodrom pietonal viitor spălător de parbrizuri trotuare demolate sticla icoanelor prioritară
limba pentru care aș fi patrioată

cea a semnelor

*

într-o lume cinstită se moare repede. mai repede decât aburelile la disperare cu efectele sonore asupra geamurilor unei policlinici priza sub picioare curse cu colții monștrilor. părinților tăi le pui volți să-i ronțăie la știri așa cum delirai la o viață comună în cel mai rău caz ajungem noi doi și atunci n-ar mai fi cel mai rău caz. e bine dacă vorbești de unul singur și ajungi să fii contrazis

*

sunt mai deșteaptă decât vântul

știu când să suflu și când să stau potolită murind că nu ești ros de holeră. ați renunțat deja la spațiul personal spațiu cu un colectiv ce încape în persoana fiecăruia mâine un om se va trezi din comă tu vei cădea buștean apelativ pentru cinele în familie jandarmeria întrerupându-i de la masă infarcturi ce duc la fabricarea bâtelor vieți încă răbdătoare. totul pentru uniformele cu onoruri guști praful de două zile omizi pe foi le zgâlțâi și se aude tunetul de acum două săptămâni ce te-a scuturat din somn

toată faza cu poliția toate semințele unei căpșuni mestecate pentru a bărbieri porii umflăturii dorsale

cresc pe-ascuns cât să nu deranjez majoratul unui divorț

*

fină elegie ca la un joc de glezne pe pământul de ciment biata minte genială ce se rușinează când nu înțelege întrebarea minimalistă presupuneri controverse sub măști sanitare guri de metrou renovate în rugină disponibilitate limitată după a doua liniuță de mentă ruptă de oboseală un etaj mai jos crima ce mă bagă-n boală nu-și precede vina

*

un singur om la masă teleshopping la baloane reducere pentru cine le sparge cu degetele sau gura. stihuri din unitatea la care se pricepe oricine. segmentate în priveghi uzat. stop cearceafului din nări. spate oxigenat fratele lui străinul meu. ne ținem de mână cu ochiul care plânge și uite așa se învață automatisme de respirație de supraviețuire. găurit urechi din lumânarea ce ține loc conservei. la miscroscop mici coji de banană pe care polenul a format o națiune
dă cu vâsla din avion evită recompensele se face întuneric. oameni cărora le e foame certuri regizate membre ce atârnă de bec așteptând să dispară lumina de la frigider. pe sub masă mă apucă ceva de picior rămân constantă. mai sus, umbrelele decid și pentru mine viteza ambalatului somatic pentru un cotor de măr industrial. tocmai d-aia mă prefac că nu mă atinge nimic

*

la slujbă am fost muți, dar după ne-am ridicat. preotul a vorbit pe moca. puțin mai tare că doar așa au înțepenit cu succes odraslele bătăi pe față bătăi din palme delirante tropote de la inventar se frecventează demența se incinerează un cretinoid. mici aparențe pe bune vechi domnii tulburi. cocoloașe de oameni pe nisip pete de castron ridică arcuriri eterogene. dar orice mă entuziasma la vârsta aia. rareori îmi înmuiam palma în tertipuri o apăsam pe obraz așteptam să o înghită fulgii din pernă. ți-ai cerut scuze dar nu te simțisei vinovată. îmi îndrept spatele trosnește auzul

*

muncind cât viespile din unghiul parametral pozele șterse din galerie cu ceva cu cineva numerele de telefon ale cuiva chaturile ce n-au mai apucat să fie sunt cele unde ți-a tremurat degetul și care te-au forțat să închizi ochii. îți lăsam trei felii de pâine și un pahar dar ciuguleai porțelanul fluturilor bionici influențele romantismului gâlmă din păr ars de soare multe pedalări învinețite de cocon. nu palme că violența e bucățică din rai iar raiul e doar prejudecată intimitate corectă sub privirile celor agățați peste gard griji monetare griji forestiere griji suflătoare la boxe îmi țin principiile împăturite în husă ca să nu le ia vântul ca să nu mi le mai ia nimeni

*

știu să tac

asta de trei ori

dar sunt mai bună de gură

îmi este greu să cred că nu se vor mai coace preventiv. în curtea lui tataie copacul vieții s-a uscat la puțin timp după ce-a murit acesta în 2011. l-am tăiat am făcut o coroniță din așchiile încă parfumate am îmbrăcat cu ea râmele. acum până plec la facultate dau o fugă la cimitir și văd că sunt numai cireșe pe mormânt acolo scrie

distincția dintre exterminat și civil defectul meu ca pulverizator defectul nostru ca labagii

mulțumesc

din volumul în lucru acrobații fac detox ultimii


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță, George Vasilievici).