Poeta Gabi Eftimie (Gabriella Eftimie) s-a născut în anul 1981 la Sfântu Gheorghe, județul Covasna. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București. Din decembrie 2010 locuiește în Suedia. A făcut artă performativă împreună cu Valentina Chiriță (val chimic). A participat la festivalul de poezie și la workshop-ul cu poeți suedezi de la Visby. Debutează în anul 2006, după participarea la tabăra de creative writing de la Râșca, organizată de a. urmanov, cu volumul de poezie Ochi roșii polaroid. Acesta este un test (editura Vinea). În anul 2014 publică volumul Nordul este o stare de spirit (editura Charmides), pentru care primește premiul Tânărul poet al anului 2014. Este prezentă în antologiile: Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc (editura Paralela 45, 2010), Om jag inte talar med någon nu (Tranan, Suedia, 2011) și Compania poeților tineri în 100 de titluri alese de Dan Coman și Petru Romoșan (editura Compania, 2011).

Cel mai recent volum al său se numește Sputnik în grădină, a apărut anul acesta la editura O.M.G. din Alba Iulia, în colecția OhMyGodPoetry, și a fost recent recompensat cu un premiu în cadrul celei de-a treia ediții a Galei Premiilor Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei

Volumul este alcătuit din trei cicluri poetice: Spații verzi, Vară verde-albastră și Playlist de toamnă. Cele trei secțiuni nu se comportă neapărat ca unități distincte, în sensul că nu vine fiecare cu specificul său în ceea ce privește estetica poemelor, ci împărțirea ține mai curând de conținutul acestora, de tematică și poate de atmosferă, fiecare ciclu fiind dedicat unui anume anotimp (mai puțin iarna). Spun aceasta deoarece volumul Sputnik în grădină surprinde mai ales prin unitatea estetică a conținutului său și, bineînțeles, prin ineditul temei abordate, fiind printre puținele volume apărute în poezia română care tratează atât de pregnant tema vieții în natură, și în egală măsură, întâlnirea acesteia cu tehnologia care tinde să ne acapareze viețile într-o măsură tot mai mare. Nu lipsesc nici elementele de fantasy și de S.F., care nu fac altceva decât să sudeze și mai bine cele două lumi aparent antagonice, natura și tehnologia.

Pentru a ilustra cele spuse mai sus, voi reda integral poemul ce deschide acest volum, care, privit prin prisma tematicii abordate, poate fi considerat şi o artă poetică (deși nu știu în ce măsură se mai caută arta poetică în contextul poeziei douămiiste): „Era ceva cu pădurea și întunericul și buștenii putreziți care ieșeau din mocirlă./ Meduze din lumină caremigrau spre aurora boreală,/ mirosea tot mai mult a leurdă pe măsură ce înaintam./ În secunda următoare am înțepenit:/ curentul abia perceptibil pe care l-am simțit în gură,/ provocat de un fulg greu de zăpadă./ Din gura ta ieșeau aburi iluminați din spate./ Efecte speciale. Poc! A spus piciorușul de hrib cînd l-am frânt lîngă urechea mea/ Poc! Surd, ca atunci cînd scoți dopul de șampanie din peretele obrazului./ Cu pleoapele închise, ca să invocăm grilajul de mozaic albastru și negru în care am fi vrut să ne pierdem./ Punctul de reper: lacul. Îl urmăream cu privirea pînă cînd s-a revărsat dincolo de linia orizontului ca piscinele luxoase./ Într-o zi și noi o să avem schelete de dinozauri./ Dar, între timp, armonie, mierla-n copac:/ on and on till the break of dawn/ primăvară după primăvară”(pădurea cu troli).

Revenind la atmosfera poemelor Gabriellei Eftimie din Sputnik în grădină, întregul volum pare străbătut de un „duh al pădurii” care imprimă poemelor acea energie pozitivă ce vine din firescul vieții în natură – înțeles nu atât ca un vibe pozitiv neîntrerupt, cât mai cu seamă ca abandon în brațele naturii -, transmiţând ideea că dimensiunea ontologică a lumii nu poate fi schimbată și că singura atitudine potrivită în acest sens este tendința de a-ți lăsa mintea și sufletul să se conecteze cu lumea înconjurătoare.

Spuneam mai sus că nu lipsesc din economia volumului nici tehnologia de ultimă generație sau elementele din sfera S.F. (posibile reminiscențe din bagajul literar al poetei, având în vedere că volumul de debut s-a numit Ochi roșii polaroid). Interesant este că în poemele acestea nu se simte o discrepanță între cele două „lumi”, cea a naturii și cea a tehnologiei, ci dimpotrivă, ele par să fuzioneze, să coabiteze în mod firesc, chiar dacă între cele două se mai ivesc și disensiuni inerente oricărei forme de viețuire comună. Iar acest lucru se datorează cu siguranță tot acelui vibe pozitiv despre care aminteam mai sus.

În încheiere, aș spune că volumul Sputnik în grădină vine ca o doză de oxigen proaspăt în peisajul poeziei române actuale și al imperiului noxelor ce ne înconjoară, Gabi Eftimie dovedind că se poate scrie și o poezie a naturii, a firescului, a normalității, chiar uzând din plin de estetica specifică noii literaturi, al cărei teritoriu pare acaparat de spiritul tehnologiei.

Gabi Eftimie, „Sputnik în grădină”, Editura OMG, Colecţia „OhMyGodPoetry”, 2020.

Gabriella Eftimie | Sursă foto: ICR


exotic strawberry pineapple

am probleme cu coerenţa
cireşul pufos tronează în mijlocul
curţii şi asta
mai deplasează un strat
n-am observat că strîngeam din dinţi,
că aveam
fălcile încleştate
îmi fac un ceai blînd împotriva ploii
fac praf bani pentru care n-am lucrat

beau din acelaşi pahar cu un bondar

indiferent de unghi, casa e inundată de
margarete şi maci
fac un gest de compromis: las geamul crăpat,
nici întuneric, nici lumină exuberantă,
sărbătoresc viaţa şi nu chiar
ai observat că în puntul cel mai critic
timpul se dilată ca guma de mestecat cînd
faci baloane?
eşti supt înăuntru, te-ai blocat ca un bondar,
te dai cu capul de geam
şi nimeni nu-ţi arată pe unde e crăpat
e ploaie în cafeaua ta
într-o lume paralelă, altcineva, nu eu,
trece pe lîngă casa noastră şi se uită cu jind la
geamul iluminat

spa

dincolo de pereţii de lemn de brad,
iarba respiră cioburi de gheaţă,
vată de sticlă ar fi dacă aş păşi pe ea
din apa încinsă a piscinei japoneze
levitez spre soarele iernatic
roşu aprins cu ochii închişi
dispar încet în culoare
shift apoi spre portocaliu
o culoare mai blândă, mai primitoare
turcoazul e neaşteptat,
dar, totuşi, imperturbabil


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Absolvent de teologie şi pasionat de literatură. A debutat cu volumul de poezie „Patruzeci și unu. Eu, surdo - mutul" (editura Tracus Arte, 2018), apărut în urma câștigării concursului de debut în poezie „Traian T. Coșovei". A mai publicat poezie, cronică de carte, eseu literar și teologic în diverse reviste culturale printre care: Timpul (Iași), Convorbiri literare (Iași), Tribuna (Cluj), Urmuz (Câmpina), Revista Noua (Câmpina) si Poesis International (București).