Cassandra Corbu este studentă în cadrul secției de Literatură Comparată a Facultății de Litere din Cluj-Napoca. Poezia ei se vrea una a dezacordurilor triste care ne amuză. Scrie dintotdeauna și spune mereu că o face prost (lucru cu care noi nu suntem de acord). Recent, a mai publicat în Echinox și în Zona Literară.


din strada cu nume de munte

out of maintenance

decojirea, descuamarea
tufele din față, scârba
[sacoșa de plastic, drumul până în stație și plictiseala.]

ți-e frică să deschizi ușa. îți imaginezi că
te mușcă un câine și plângi.
e plânsul din folia de pastile,
îl bocești înainte de micul dejun, înainte să
te trezești la realitate cu palme și
te ustură.
ți-e frig și știi că ești incapabilă să vorbești – defect.
felul în care ții toarta cănii – defect.
te așezi pe podea – defect.
mături răcești suni – defect.

[au început decojirea, descuamarea.]

sapi riduri – ale tale/ale altora – și
nu cultivi nimic. nu zici. nu faci. îți imaginezi cum
se termină chiar prezentul ăsta.
ziua e schiloadă, pisica de afară îți scoate limba.

[ce rămâne între tufe și scârba ta?
unde ai pus nenorocita aia de sacoșă de plastic?
cât de tare se plictisesc oamenii din autobuz uitându-se la tine?]

strângi farfuriile, saluți vecina de la 66.
cumperi pesmet și șosete.
ești incapabilă să vorbești despre tine la persoana I –
bandă roșie/albă în jurul tău pentru asta.
plictis.

carton

azi printre cutii.
face-m-aș carton să mă pliez să scărțâi
să mă închid să-mi placă în depozite
să simt mirosul ăla înecăcios de lipici de scotch
să-mi fie frică de apă și de ploi.

la mine în casă toate ușile torc.
pereții sunt reci și umezi și
cănile goale stau întinse vărsate pe toate mesele astea triste.
afară miroase a vinete coapte și a pisici ude și
totul e frumos. atât de frumos când
se aprind becurile galbene ca un icter calm pe
străzile noastre înghesuite ca niște vene cu depuneri de grăsime.

printre cutii.
mă sperie și mă liniștește deodată tot ce e static.
incapacitatea mea de a mă încărca electric mă dezgustă,
faptul că nu mi se lipește părul de tavan,
că obiectele nu mă simt.
suntem uscați, ne decojim de pe mobilă
ne uscăm șosetele
vrem să ni se citească viitorul și
să îmbătrânim fără riduri și miros de moarte.

plouă stereotipic de zile prea multe
plouă ironic
plouă ca o transpirație anxioasă și
cutiile se înmoaie vor să fie la fel de uscate ca noi
le e frică.
nu am reacție.
miroase a vinete și toate ușile torc și am paralizat și
aștept să vină cineva în apartamentele noastre să facă din noi carton.
un cartier ca o întindere imensă de oameni presați
și mai frumos decât înainte.

Select biller

cearșafuri la uscat.
în balconul nostru miroase a detergent și
apar insecte moarte stând pe spate punga cu ceapă în colț.
de aici se văd bătrânii cumpărând legume și
mă gândesc la ciorbele lor / la mămăligile lor / la
aburii din ele – tot mai mult cu cât vine frigul.

purtăm două pulovere două perechi de șosete
ne urmărește frica de factura la gaz / de factura la apă.
și noi niște bătrâni la început de putrefacție
vânând prețuri mici și dormind tot mai prost când
oasele ni se fac treptat ciolane grele și poroase.

când vorbesc cu alții vorbesc tot despre casa asta
despre cum găsim ploșnițe pe perdele
despre mobilă
despre cum am putea da o mică petrecere aici la fel cum
niște indivizi pe undeva au tăiat un porc în apartament
a sărit blocul în aer cu ei și cu porcul
cât curaj să folosești atâta gaz cât curaj.

anul ăsta m-am urâțit mai mult decât în oricare altul o știu dar
lumea mă contrazice.
insectele moarte din balcon îmi dau dreptate.
poate și punga cu ceapă îmi dă dreptate și poate înțelege
îmbătrânirea mea precoce. sau poate nu.

ciorbele noastre / mămăligile noastre
cearcănele ridurile /cearșafurile
tocurile de ochelari/ cafelele ceaiurile replicile vârsta/
oasele/ facturile /21 de ani
letargia/ factura /frigul bocitul
factura


AML: Cum ai descoperit poezia contemporană?

C.B.: Când eram mică, ai mei mă luau cu ei peste tot. Așa că, mai mult sau mai puțin, am crescut pe la festivalurile de poezie și pe la târgurile de carte din anii 2000, stând la lansări de carte, ascultând lecturi publice, așezând cărți pe rafturile standurilor, desenând în liniște și asistând la discuțiile scriitorilor. Deci, nu pot spune că am descoperit într-un moment anume poezia contemporană – mai degrabă, a fost cu mine de la început prin poemele și prezența unor autori optzeciști sau prin vocile unor tineri (pe atunci) debutanți douămiiști.

AML: Ce autori te-au influențat (ori consideri că ți-au schimbat perspectiva asupra literaturii)?

C.B.: Mi-e imposibil să numesc un singur autor care m-a influențat în poezie. Mi-e greu și să mă rezum la o foarte scurtă listă. Cred că poate nici nu pot să înțeleg complet toate modurile în care am ajuns eu (în poezie și nu doar) prin influența poeților pe care i-am văzut, ascultat, la glumele cărora am râs și pe care îi îndrăgeam și care au fost uneori dispuși să vorbească despre tot felul de prostii cu un (pe atunci) copil. Și totuși, poetul care a fost cel mai deschis să îmi citească, să scrie cu mine poezii în drumurile lungi cu trenul către un alt festival, către o altă lansare, care mi-a răspuns la cele mai dubiose întrebări de copil și care mi-a promis că mă duce în deșert rămâne poate cea mai mare influență. (tata)