Cristina Dicusar (n. 07.08.1993) – a debutat cu poezie în revista „Clipa” (2012). Prezentă în antologiile de poezie „Casa verde” (Editată în 2012 de Biblioteca Muncipală „B.P.Hasdeu” din Chișinău) și „Unsprezece tineri poeți” (Casa de Pariuri Literare, 2019). A citit din textele ei la Atelierul „Vlad Ioviță”, „Tramvaiul 26”, Casa de Cultură „Mihail Ursachi”, Iași etc. Participă la Atelierul de scriere creativă „Vlad Ioviță” și la Cenaclul „Republica”. Își face studiile de doctorat, specialitatea „Literatura română”, la Universitatea de Stat din Republica Moldova.


peretele și fereastra
camere intrând în alte camere
și poate doar fața ta cenușie
atât de slabă
luptându-se cu plictiseala

sâmbătă
o zi de ianuarie caldă
bărci legate de o punte undeva
exact ca aici
și noi uitându-ne poate
doar la mica statuie albă
care seamănă atât de mult
cu mama

*** 
dormeam pe rând în toate paturile
cel mai mult îmi plăcea
plapuma albastră
ca un aer întunecat
și întotdeauna când mă trezeam eram singură
și nu știam nimic
ochii doar fotografiau:
curtea blocului
fereastra
parcul de la Râșcani
policlinica în lumina amiezii
– erau fotografii Polaroid
iar frigul îmi amintesc nici nu exista

zilele trecute m-am așezat pe o bancă și am urmărit
două macarale mișcându-se lent construind un bloc
pe care parcă nu-l mai terminau
am înregistrat asta undeva adânc în minte

zilele trecute urmăream firele de tensiune și copacii
nici nu clipeam


odată la 3 sau 4 zile
veneai să ne ajuți
transpirat
ca după un meci de fotbal,
eu mă prefăceam că dorm
că nu-mi pasă
nu aveam draperii
și tu ai urcat o plapumă
pe fereastră
încercam să nu mă mișc
ascultam Akvarium
aerul de aprilie
veneai tot mai rar
cămașa în carouri
jeanșii albastru-deschis
mă uitam prin fereastră
și speram să mă recunoști


îmi ascundeam în fular fața pe jumătate amorțită
sângeram
îmi lingeam buza și simțeam gustul
ziceai că e o atmosferă schizo
ascultam:
„îți place cum îi stau pantalonii?”
„o întrebare banală și nu poți răspunde”
urmăream chelnerii
încercam să prindem sunetele din capul nostru


strigătele au încetat sau nu le mai aud
mă scol și-mi bag capul sub robinet
îmi sărut degetele ude și zbârcite genunchii brațele
cum ai săruta un ursuleț de pluș


în ziua aceea copacii erau ca țestoasa din povestea lui Momo
întrecându-i pe cei mai rapizi dintre oamenii cenușii
traducând timpul în limba celor încă nesiguri
puțin grăbiți, dar care vor să stea
și cineva să le șoptească
atunci când ajunge cuțitul la os
soluția simplă
și fetița să pună la loc firele:
viața va continua mai ușor
uneori se va opri


voiam să te văd și a trebuit să rămân
când ai venit așteptam să mi se întâmple
o tristețe mică
să am motiv să stau nemișcată

mergeam împreună
cu greu
ca o sită printr-o sită


Vasile Gribincea: Te-aș ruga să numești câțiva autori care au schimbat felul în care citeşti şi scrii.

Cristina Dicusar: Au fost foarte mulți autori care au schimbat ceva în felul în care văd literatura, de aceea o să povestesc doar despre doi poeți foarte importanți pentru mine.

Am început să citesc cu adevărat pe la 14 ani când am am descoperit-o pe Marina Țvetaeva. De atunci am tot citit-o și recitit-o în poezie, proză, piese de teatru și scrisori. Găseam la autoarea asta o imensă forță și o credință în poezie imposibil de zdruncinat. Ea a fost autoarea care mi-a dat de înțeles că poezia (în sens larg) e unica formă de viață lipsită de prefăcătorie.

La celălalt pol a fost Rainer Maria Rilke, pe care l-am descoperit un pic mai târziu, dar care, spre deosebire de Țvetaeva, nu mi-a răsturnat lumea, nu mi-a influențat scrisul în mod direct, dar mi-a arătat că poezia poate însemna foarte multă dragoste, o dragoste ascetică, până la renunțare de sine, lăsând foarte mult spațiu întâmplării.

Am învățat de la ambii foarte mult și mai învăț când îi recitesc. Mai târziu, când le-am găsit scrisorile, am aflat că au avut o frumoasă corespondență de dragoste (Țvetaeva și Rilke), fără să se fi cunoscut vreodată în viața reală, corespondență care a durat până la moartea lui Rilke.

V.G.: În ce măsură a contat – şi contează – pentru tine experiența din cadrul atelierului „Vlad Ioviţă”, moderat de Dumitru Crudu?

C.D.: Atelierul „Vlad Ioviță” a fost locul unde am aflat foarte multe despre poezia care se scrie acum, am descoperit mulți autori, inclusiv autori proaspăt traduși, cărțile cărora n-ar fi ajuns atât de ușor la Chișinău.
Experiența de la atelier a contat foarte mult pentru mine nu doar din punctul de vedere al expunerii la literatura contemporană (și al comunicării cu oamenii care cred în poezie!). Datorită atelierului am depășit frica de „a mă da de gol” prin ceea ce scriu. Știu oameni care se luptă și ei cu același instinct de a ascunde mai degrabă decât de a spune ceva prin literatură. Evit, desigur, să dau detalii biografice inutile pentru text, totuși scrisul meu este conectat destul de mult cu ce trăiesc și e esențial să fiu întotdeauna conștientă că poezia nu poate ascunde, iar dacă ascunde ceva, atunci arată și mai mult.
O calitate importantă pe care mi-o educ, inclusiv la atelier, a fost atenția la ceea ce mi se întâmplă, la gândurile și senzațiile mele, indiferent de condițiile exterioare. O formă de memorie mai ciudată, cinematografică.
Sunt multe lucruri pe care le-am învățat acolo, pe care le-am experimentat. Dumitru Crudu, conducătorul atelierului, e un profesor cu vocație: am văzut mulți tineri autori care au ajuns să scrie texte foarte bune datorită îndrumării lui, nemaivorbind de autorii care au frecventat atelierul și au debutat deja.

V.G.: Cum ai caracteriza ceea ce vrei să faci în poezie?

C.D.: Dacă scriu ceva de care sunt mulțumită, înseamnă că am trăit îndeajuns de calitativ anumite lucruri. Deocamdată e un simptom mai mult decât un proiect. Viața e pe primul plan.


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Masterand în Studii Literare la Facultatea de Litere a Universității din București. A publicat eseuri, cronici de carte, cronici de film, interviuri, poezie și proză în mai multe reviste culturale din România și Republica Moldova. Este cel mai tânăr autor prezent în Cartea Poeziei 2019 (Arc, 2019), antologie a poeziei contemporane din Republica Moldova.