Denisa Arcip (n. 2002) tocmai a absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava și probabil va studia din toamnă la București, la Facultatea de Inginerie Aerospațială. Denisa este, încă dinainte să împlinească optsprezece ani, o prezență poetică de neconfundat – lectura ei din toamna lui 2019, când a venit la Institutul Blecher și a citit alături de Teodora Coman și de Ioana Tătărușanu, a impus imediat prin consistență, ritm, inteligență discursivă și ceva ce m-aș feri să numesc gravitate, dar care scoate în evidență o personalitate poetică decisă să nu facă compromisuri și să se îndepărteze de locurile comune ale momentului. Dacă va continua să scrie cu amestecul de reflexivitate și forță implozivă pe care le arată acum, Denisa Arcip poate deveni o poetă de primă mână a deceniului următor.


Mitridatizare

în noaptea aia
câțiva actori își spălau măștile în mare

noi mergeam în marketuri și cumpăram doar produsele la care aveam alergie
le așezam în frigider
le priveam până ne apuca foamea dimineața
au fost poate primele încercări de
mitridatizare

interiorul nostru nu poate fi cu nimic substituit
când suntem foarte aproape unul de celălalt seamănă cu o cascadă înghețată
forma ei încetinită

la volanul mașinii mortuare
caut coordonatele potrivite
dincolo de geam
cineva înmoaie aripile unei păsări în urină

dacă încerci să găsești toate sensurile pe care le capătă un termen
multe dintre ele vor fi contradictorii
așa cum vrei să monitorizezi
expresiile faciale din timpul somnului iar camera agățată
de tăblia patului surprinde latura din tine la care toată lumea
prea devreme
a renunțat

*

unii oameni n-au știut niciodată să porționeze bine
mâncarea în farfurii
așa ca mine șovăiau înaintea mamelor
pentru câteva clipe nu puteau vedea decât un nufăr imens
deplasându-se de la aragaz spre chiuvetă
așez eu masa tu clătește paharele și iluzia dispărea
asemenea senzației avute după ce toci mărunt o stea de mare
și arunci cu bucățile în geamul celui plecat
fără tine

am construit un studio într-un pas montan
visul întoarcerii dintr-o călătorie în sala unde banchetul
deja se terminase câțiva rămași alungeau decorațiunile
își măsurau cu ele corpurile
o fată blondă îmi întinde un pumn de monede
pe care sclipeau scrise diferite cuvinte
am privit-o pe cea întoarsă ”timpul”
apoi el venind cu o mișcare necalculată a smuls-o de sub privire

un cerb intra deseori în camera de developare
poziționam lanterna de la telefon în interiorul balonului umflat
își apropia botul de suprafața cauciucată
simțeam că n-am pierdut destule
simțeam că n-am pierdut nimic

Antrenată să ofer

am citit despre celebrități care au avut
avorturi spontane în backstage
în timpul turneului
inima mea s-a prefăcut într-un
pliculeț de ceai folosit
și nimeni nu va putea traduce vreodată
această relație cauză-efect
cu siguranță nimeni

imagini se reflectă în ferestrele înalte
de pe turnurile bisericilor
copiii observă că urina lor are culoarea
lămâii crude
apoi fac filmulețe tip birth defect check
e absolut firesc de la o vreme

studiile despre sânii mici ai femeilor
din fotografiile alb-negru
conceperea unei noi zodii
sperând ca oamenii să nu se mai raporteze la tine
folosind cuvinte precum
promițător&profitabil

am o rană în colțul gurii
uneori când sunt silită la școală să găsesc un loc pe hartă
care nici măcar nu există
îmi întredeschid buzele ea se înjumătățește
se separă în munți mici de puroi
ascunși sub coajă

pe meleagurile lor de fiecare arbore stă sprijinit un sicriu
îmi invit interlocutorul la masă
deasupra unuia dintre
frământarea lui constantă aproape înduioșează
după ce ne săturăm
scot un ciocănel de licitații îl rog să bată în lemn
până începe să ningă
în sens invers

citeam Emanuelle Coccia
coperta roșie forma inelară a gândului

să știi că nu
sunt animalul rănit de care trebuie să te temi

675

n-am știut să-mi fac prieteni și adesea
trebuia să mă retrag
ca o sărbătoare pe care toți o desconsideră
după ce s-a petrecut un accident

dincolo de câmpia curată șoarecele și-a înfipt colții într-un mușuroi
și de la înălțime arată ca un sfârc întunecat
pe un piept acoperit de paie

s-a avut grijă ca din pasul meu gândul să traverseze
cratere vechi biblioteci arse
felul cum mă chinuiam să-mi împletesc o coadă la spate

încerc fiecare amestec întâlnit
fiecare apă căutată cu afectare
pe deget mi se încolăcesc organisme străine
le simt avansând
și mă întreb dacă ar fi putut prevesti
această retragere mereu insuficientă

I can’t go on without you

gândul că există persoane în familia ta
care nu se vor cunoaște niciodată unele pe altele
el și bunicul
două blocuri apropiate în jurul cărora sunt înnodate
funii lungi din buclele de păr ale copiilor

între aceste două blocuri
îți treci inelele de pe o mână pe cealaltă
și poate e bine să le porți pe mâna pasivă
chiar dacă asta înseamnă supunere

întunericul amintește că
mâna ce spală closetul
e aceeași mână în căușul căreia duci apa la gură
faci curățenie gătești pe întuneric
vrei ca obiectele pe care ți-e teamă să le găsești prin casă
să participe la formarea iluziei

acvariul cu pești aurii dintr-o autogară săracă
proiectat acum în sufragerie
proiectat în toate dormitoarele unde oamenii împreună
își trag singurătatea peste coapse
imaginea transpirației umplând golurile unei cicatrici
un mini relief artificial
atât de artificial încât odată l-ai atins

acvariul tău s-ar putea sparge brusc
înnebunită aduni bucățile de sticlă
le ștergi de haine
acoperi cu ele trupul lui adormit

în poziție nemișcată cioburile nu intră în piele
doar metafora pericolului
rămâne întinsă
și nu îl părăsește

Denisa Arcip | Sursă foto: Arhivă personală D.A.


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță, George Vasilievici).