Dumitru Fanfarov (n. 1993, Chișinău) a studiat Litere la Universitatea „Transilvania” din Brașov. Este poet și MC.


*

ești un sistem de alarmă de performanță
filamente luminiscente secționează bezna interumană
în care ai reușit să vezi fiindcă dintotdeauna
ai tremurat paranoic printre nervuri

copil crescut cu ochii în păduri
acum un provincial anxios cu mâinile ascunse
în pulovere prea lungi

armonii de lasere leagă lucruri convenții
stai pe terasă și te uiți cum oamenii jignesc politicos
în mijlocul zonei de toleranță stabilite de comun acord
totu-i o labă în care ipocriții pot râde
iar cretinii pot provoca fără să riște nimic

iată-mă în mijlocul unei lumi făcute țăndări
principatele-s făcute zob cad precum glumele
precum gloanțele oarbe cad la mișto

idealizările sunt niște baloane
umplute cu apă aruncate în capul
visătorilor de la etaj care au devenit
niste visători mai practici

nu mai e niciun chef să împaci
neamurile de la masa asta mamă
și nu-i pasă nimănui c-ai stat
sub tancuri în ’90 sașka

când cocalarul ăsta îmi spune
înțeleg, dar eu am banii depuși
în băncile rusești

râd cu hohotul tău sașka
și dau paharul peste cap
strigând BASARABIA E PAMÂNT MAGHIAR

când cei d’alde ăsta
din ’40 o tot țin într-o fugă
când un slav strigă RUN
și cât de haios să te simți când
te-ai pornit român de-acasă
și-ai ajuns rus în Țară-Mamă

nu mai activez alarma interioară o sting
las intrușii să intre
să fure petrecerea
ca pe toate revoluțiile
las prietenii să se umfle în penajul lor eclipsant
femeile le las în grija lor
sunteți liberi

deschid seiful
în care am ascuns iubirea de aproape
și-i las să se sfâșie

îmi deschid șlițul
și mă piș pe pantofii aproapelui
din iubire mă piș pe banii lui

îmi încui secretele în poeți
pe care abia de-i cunosc
ne înghițim cheile unii altora
cum își înghit ofițerii
stelele de grad scăldate-n tărie

și în numele noilor idealuri interasiale plecăm
să copulăm cu fiicele saturniene

*

piesele nu se discută
se înfruntă
și iată mecanismul curge

musca de pe căciulă îți
dau cu șurubul în frunte adânc să se înfunde adâncn îmi cad
zeiii în brațe din crâng epilare haltere muierea pereche pula la soare
pământ sub picioare nisip între degete te miști te înghit frățioare
cu tot cu zâmbetul meu rigid mă surp eu însumi sunt
visul tău bine-ai venit în chiși’n’hău
profeții îmi gâdilă craniul ca pe un glob de vrăjitoare să-și vadă
actualitățile gentilom cu scroafe la braț îi dau peste bot sunt zona
resping natural de alternativ planetar orice netot
prins într-o criză de sinceritate coniformă de spotlight
marș la prezentat horoscopul

cum muncește sărmanul artist s-ajungă departe s-o mai fută
o reciprocitate recrută
ești din ăștia care se duc doar ca să-i vină la nuntă i-alung că
trece vremea bolilor imaginare
sunt atât de bun de mai rup o bucată din mine hrănesc dragonul și zbor mai departe
fluid caravana trece câinii să latre călăriți de domnișoare artistice

de mușcat apele mușcă
limanul eliminare sculptând în mămăliga vremii
tandem cu moartea dansul meu cu realitardivitatea
răscolesc noaptea până în shenzhen
fă doamne din moldoveni măcar 100 de ceceni

*

singur am sfâșiat tot iată-mă
un animal deocheat ce gâfâie
cu zdrențele atârnându-i printre dinți
cu labele scăldate în sânge

înfășoară-mă într-un halat alb
cu capul-de-mort efigie pe spate
ca un soare negru voi trona peste imperiu

iată-ne
dați dracului
piele și os
cu stomacul ciuruit
ne purtăm nostalgici la piept
fotografiile cu narciși infanți pozând
unii alături de-un leu
alții alături de-un violoncel
sau alături de moș crăciun
în timp ce c-o mână îi hăituiești sacul
iar cu cealaltă îl ameninți c-un pistol

am început să mă accept

ne spunem povestea
de fiecare dată alta
în episoade scurte
concis simbolic și dens
ca să ne înțelegem mai bine problemele

după ani de rătăciri nevrotice
te trezești întrebându-te
unde ai fost

și cât de împietrită a fost
inima faraonului
și cât de mută și neputincioasă
e durerea

va trece exodul de prieteni ca un marș funebru
la pasul cadențat al nevoilor
veți vorbi mult veți plânge
vă veți blestema și veți râde
veți adormi cuprinși și telepatici
în poalele unii altora beți și însângerați
sparți și tandri rupți în gură

deși un lucru
un sigur lucru nu vei putea face

*

era curios felul în care cei ca el își scriau versurile
o harababură emoțională o anomalie în comportament
ceva de neînțeles pentru cei care văd poezia ca pe un produs intelectual
urla și gesticula distorsionând intimitatea lucrurilor
a circului domestic
comunicând printr-un limbaj dezarticulat
al intonației
isteric
limbajul pierdut al cine știe cărui trib acum imaginar
cu cine știe care trib ce acum
lua
ființă
în lume

*

bere și țigări în comun
mila vicleană dar protectoare a vânzătoarei
o boxa portabilă și un maiou plin de praf

un soi de hamac cu baloane mă poartă
deasupra isacovei
conduc mică mea instalație cântând și
împiedicându-mă de acoperișurile caselor
până nimeresc în curtea unor vecini

după ce fac vreo două piruete aeriforme
deasupra mesei la care mănâncă îmi cer scuze
în timp ce râdem toată lumea
încerc să încalec gardul mic ce ne desparte
o grădina însorită îmi crește în inimă

*

rareori am accelerat până la capăt
până sar pietrele de pe inimă
în peisaj răscolindu-l

copiii tihniți ai croazierelor habar nu au

nici noi n-am știut însă
ce să ne facem cu zilele lipsite de orice intensitate
în care trebuie doar să muncești
și s-aștepți să treacă

zile în care simți cum urcă tristețea
spre mâinile tale ca o cățea cerând mângâiere
de te pufnește plânsul în mijlocul magazinului

sau nici măcar atât
zile în care trebuie doar să muncești
și să aștepți să treacă
mașina aia pe care o visează toți
intrând scânteietor în moarte

din volumul în pregătire ikarus 263


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță, George Vasilievici).