Elena Ștefoi (n. 19 iulie 1954, Boroaia, jud. Suceava) a absolvit în 1980 Facultatea de Filosofie a Universității București. Debutează în anul în care se desființează Cenaclul de Luni, pe care îl frecventase, cu volumul de poezie Linia de plutire (1983), care primește Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. Profesoară până în 1987, apoi publicistă cu o statornică evoluție în câmpul cultural – angajată mai întâi la „Contemporanul”, după Revoluție secretar general de redacție la „Contrapunct”, apoi redactor-șef la „Dilema” (1993-1997), corespondent RFI, BBC și Radio Europa Liberă (1990-1997), intră în 1998 în diplomație – este mai întâi numită consul general al României la Montréal, apoi, vreme de șapte ani (2005-2012), ambasador în Canada și ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Senegal și alte șapte state din vestul Africii (2016-2019).

După Linia de plutire, au urmat volumele de poezie Repetiție zilnică (1986), Schițe și povestiri (1989), Câteva amănunte (1990), Alinierea la start (1996), În urma învingătorilor (antologie de poezie 1983-2005) (2007), ediția bilingvă Undeva, în alt plan / Somewhere in a Different Realm (2008), Raport de etapă (2011) și Opera poetică (2016, prefață de Al. Cistelecan). Este, de asemenea, autoare a câtorva cărți de dialoguri și doctor în Filosofie (din 2005).

Poezia pare a se fi situat într-un asumat secundariat (întrerupt de volumul „canadian” din 2011) printre preocupările de căpătâi ale Elenei Ștefoi vreme de două decenii – este de așteptat de acum, la fel ca în cazul Gretei Tartler sau al Ioanei Ieronim, o revenire nu spectaculoasă, dar întru totul relevantă în contextul poeziei scrise astăzi de autorii debutați în deceniile opt și nouă ale secolului trecut ceva mai puțin cunoscuți ultimelor promoții.


Odată și-odată

O lume nouă nepăsătoare în ținută de gală
se duce de râpă seară de seară
o alta gârbovită și peticită,
încă plină de vânătăi, mândră de ele,
se-aruncă în ring la prima oră a dimineții
cu gândul că vei veni odată și-odată
să-i așterni la picioare covorul roșu,
să-i așezi pe frunte coronița de-nvingător

din Raport de etapă (2011)

Elena Ştefoi | Sursă foto: Arhivă personală E.Ş.


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță, George Vasilievici).