Emil Hurezeanu (n. 1955, Sibiu) a absolvit în 1979 Facultatea de Drept din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. Membru, alături de Ioan Groșan sau Radu G. Țeposu, al grupului „Ars Amatoria”, a fost în studenție redactor, apoi secretar de redacție la „Echinox”, publicând poezie și critică literară și făcându-se cunoscut, alături de Ion Mureșan sau Marta Petreu, ca unul dintre liderii noi generații echinoxiste. Debutează cu Lecția de anatomie (1979), iar în 1982 pleacă la Viena cu o bursă oferită de Ana Blandiana (câștigătoare în acel an a Premiului Herder). De acolo, merge la München, unde se angajează ca redactor la Radio Europa Liberă, unde va lucra din 1983 (anul în care primește azil politic în RFG) până în 1994. În 1990 se întoarce în România și participă la Fenomenul Piața Universității, iar în 1994 îi apare volumul Ultimele, primele, conținând multe dintre poemele scrise cu puțin înainte să emigreze sau în timpul exilului în Germania.

Poet livresc, afișând o distincție ce păstrează mai multe trăsături care amintesc de retorica și practica textuală a promoției 70-iste decât de spiritul postmodern al 80-ismului, revendicându-se de la o moștenire a civilizației mitteleuropeane întrețesută pe spiritul transilvănean, Hurezeanu intră în dialog cu maeștrii săi, de la Ion Negoițescu la Mircea Ivănescu – de aici, predilecția sa către o poezie narativă și reflexivă doldora de referințe și impresii înalt-culturale pe care le prelucrează cu o gravitate reținută.

Cunoscut publicist și om de presă, autorul unor volume de eseuri politice și al jurnalului Pe trecerea timpului. Jurnal politic românesc 1996-2015 (2015), Emil Hurezeanu își reia poezia de tinerețe, alături de două poeme inedite scrise la mijlocul anilor ‘90, în Opera poetică (2016), îngrijită și prefațată de Ion Bogdan Lefter. Este, începând din 2015, ambasadorul României la Berlin.


Disco-girl

De nu te-aș fi cunoscut rămâneam stingher
Ca toate vietățile mici în lumea largă.
Felul tău de a ademeni sufletele putea fi reprezentat
În epocile de strălucire a libertății artistice
Ca o alegorie a libertății predată cu ochii încă deschiși
Pe tipsia vreunei Irodiade unduioase în T-shirt-ul democrației
În țara al cărei prinț este jocul.
Ce simbol aluziv pentru cel eluziv de mai târziu.
Din coralul atât de omenesc al morții dulci.
Care vine te consacră și te lasă singur.

                                                              1983

din Ultimele, primele (1994)


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță, George Vasilievici).