Emilian Galaicu-Păun (n. 1964, Unchitești, raionul Florești, RSSM) este, alături de „maestrul din umbră” Eugen Cioclea și de Dumitru Crudu, unul dintre cei mai reputați scriitori români din Republica Moldova de după destrămarea Uniunii Sovietice. Perfect sincronizat nu doar cu spațiul românesc și cu literatura făcută pe malul drept al Prutului (în condițiile în care basarabenii au fost adesea priviți de critica din România cu superioritate și reflexe de subevaluare), ci chiar cu spiritul european și valorile sale fundamentale, Galaicu-Păun este un poet, prozator, traducător și editor de vârf din cultura românească a ultimului sfert de secol.

Galaicu-Păun a fost un debutant precoce, atât publicistic (1973), cât și în volum (1986). După absolvirea Facultății de Litere a Universității de Stat, la Chișinău (1986), își ia doctoratul la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1989), după care se întoarce în Moldova, unde se face repede cunoscut ca un polemist redutabil (pentru articolul anti-protocronist intitulat „1989 = 1984 + un cincinal de poezie patriotică”, Leonida Lari cere excluderea sa din Uniunea Scriitorilor). Publică Abece-Dor (1989), Levitații deasupra hăului (1991) și o carte receptată excelent, care îl fixează ca pe unul dintre cei mai buni poeți de la sfârșitul secolului: Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994) primește un an mai târziu atât Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, cât și pe cel al Uniunii Scriitorilor din România.

Urmează volumul de proză Gesturi. Trilogia nimicului (1996), scos de proaspăt înființata editură Cartier, unde va începe să lucreze un an mai târziu, apoi Yin Time (1999), volumul de eseuri Poezia de după poezie. Ultimul deceniu (1999), Gestuar (2002), „neantologia” Yin Time (2004), Arme grăitoare (2009), romanul Țesut viu. 10 X 10 (2011) și recenta carte-diptic A(II)Rh+eu / Apa.3D (2019).

Cu vizionarismul său sinuos, misticismul subtil și un tip de prezență vitală și neinhibată cultural (cu toate că toată literatura sa e și creuzetul influențelor culturale asimilate, „locul geometric în care sublimează precedențele”, după expresia lui Al. Cistelecan), Galaicu-Păun se impune ca un poet complex și neîncadrabil, unind mai multe tradiții și orientări poetice și arătându-se capabil de hibridizări experimentale în spirit postmodern într-un discurs deopotrivă subtil (cu rafinamente livrești și recurs continuu la marii înaintemergători) și robust – poemele care i-au adus recunoașterea sunt multietajate și inimitabile, Galaicu-Păun fiind un generator de text cu o puternică conștiință a propriului (în)scris.

Traducător din limba franceză (Barthes, Pastoureau, Muchembled), Emilian Galaicu-Păun este redactor-șef al editurii Cartier și publicist la Radio Europa Liberă Moldova, iar romanul său Țesut viu. 10 X 10 urmează să apară în limba engleză în traducerea lui Alistair Ian Blyth.


tremura din tot corpul în brațele mele – „mi-au spus că n-am voie să nasc!” –
                                                                                             ca un ochi între pleoape
gata să izbucnească în plâns. invizibilă, sarcina ei ce-i da grețuri – lentilă
de contact – o făcea să privească altminteri la lume, să vadă ce n-a
mai văzut (inclusiv „sensul vieții”). pupilele ei dilatate cât
piața roșie-n timpul paradei zadarnic cercau să-mi ascundă
                                                                                – în mausoleul lui lenin? – acea
animalică frică de moarte (nu pentru ea, ci pentru specie). eu nu vedeam
                                                                                               decât mausoleul, decât
pe micuțul ilici în placenta de sticlă. țin minte în hallul spitalului am
sărutat-o pe lacrimi – cum zice poetul – cu buzele și, ca la țară, cu limba, să-i
scot gunoiul din ochi. fiica noastră-a venit în aprilie, ca o privire-aruncată
pe fereastră-ntr-o zi însorită

din Yin Time (1999)

Emilian Galaicu-Păun | Sursa foto: Filit-iasi.ro


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță, George Vasilievici).