Vasilievici avea ceva din felul imprevizibil, ireverențios, adesea sălbatic de a se angaja în scriitură al unor avangardiști de acum aproape un secol mai puțin știuți azi, ca Victor Valeriu Martinescu sau Sesto Pals. La fel ca tinerilor avangardiști din prima parte a secolului XX, lui Vasilievici i se rupea de reguli și avea o poftă nebună de a da cu tifla, de a ricana, având îndeajuns fler pentru a nu-și pierde din autenticitate (un cuvânt folosit așa de des și de abuziv de generația noastră încât și-a cam pierdut într-o vreme orice semnificație), adică fidel lucrurilor care îl torturau chiar și când (sau mai ales cu cât) se ferea mai mult să le arate, să se exhibe.

Când băiat bun și cuceritor, când farsor și escroc cu ștaif, politoxicoman, tovarăș ingenios și excentric, risipitor, talent brut trăind în cultul libertății și al sfidării limitelor, instinctual și sagace, în cele din urmă anti-erou și personaj tragic, George s-a jucat cu focul și în viață și în literatură, nu i-au plăcut afectarea sau prefăcătoriile, avea aristocrația golanilor exorbitanți care știu ce le poate pielea.

Redescoperirea sa de către cei care au acum douăzeci de ani va fi asemănătoare cu cea trăită de generația mea la aceeași vârstă, când am dat de Cristian Popescu, Aurel Dumitrașcu, Iustin Panța sau Ion Monoran.


GABI ‘78

George s-a trezit. George a deschis ochii. George a închis ochii. George a văzut finalul ultimului vis. George a deschis ochii. George a văzut tavanul. George s-a ridicat în picioare. George a ajuns la baie. George s-a uitat în oglindă. Lui George i-au sărit creierii din cap. George s-a pişat. George s-a spălat pe dinţi. George s-a spălat pe faţă. George a ieşit din baie. George şi-a făcut o cafea în bucătărie. George şi-a aprins o ţigare. George şi-a luat cafeaua. George s-a aşezat pe canapeaua din sufragerie. George a primit un telefon. George a primit o veste. George trebuia să ajungă într-un loc anume. George a citit ziarul de pe masă. George ş-a văzut numele în ziar. George a schimbat câteva vorbe cu sora lui în sufragerie. George s-a dus la el în cameră. George a făcut puţină ordine în camera sa. George a deschis calculatorul. George s-a îmbrăcat. George a plecat la servici. George s-a urcat în maxi-taxi. George avea abonament. George a ajuns la servici. George a vorbit cu Gabi la telefon. George s-a supărat. George a vorbit cu Gili la telefon. George s-a liniştit. George a plecat de la servici. George s-a întâlnit cu Gabi. George a trecut pe la bunica lui. Gabi l-a urmat. George a luat gogoşi de la bunica lui. George a plecat de la bunica lui. George s-a certat cu Gabi. George o iubea pe Gabi. George a mers acasă. Gabi l-a urmat. George a ajuns acasă. Gabi a ajuns şi ea acasă la George. George a schimbat câteva vorbe cu Gabi. Gabi s-a ridicat şi a iesit pe uşă. George a rămas singur. George a mai stat puţin în hol. George s-a privit în oglinda din hol. George şi-a înfipt unghiile în pereţi. Din degetele lui George curgea sânge. George a urlat. George şi-a smuls părul din cap. George s-a dat cu capul de pereţi. George a înnebunit. George a căzut în genunchi. George a plâns. George a murit. Gabi a ajuns acasă. Gabi a luat un măr din fructieră. Gabi a muşcat din măr.

piramida în formă de inimă

vreau sa fiu îngropat în piramida aia mare şi strălucitoare. în piramida aia construită din capetele străbunilor mei. îmi donez şi eu capul de asemenea spre a fi pus în completare la marea piramidă, la marele sarcofag. aşa ca trupurile noastre să fie îngropate în capetele celorlalţi. adică trupul meu să fie îngropat în cavoul familiei sale. şi prima cărămidă care a fost pusă deja să fie capul lui adam. apoi aş mai dori ca pe primul rând să stea bineînţeles lângă capul lui adam, capul lui isus, capul lui eminescu, capul lui dostoievsky, capul lui van gogh, capul lui withman, capul lui naum, capul lui stănescu, capul lui popescu, capul lui villon, capul lui baudelaire, capul lui miller, capul lui mozart, capul lui rimbaud şi capul Lui vreau capul Lui
adică toate capetele care au avut inimă în loc de creier. capetele cu miez de inimă care bate. capetele cu miez de inimă care cântă. capetele cu miez de inimă care iubește. capetele cu miez de inimă care vorbește. capetele cu miez de inimă care priveşte. capetele cu miez de inimă care trăieşte. capetele cu miez de inimă care zâmbeşte. capete zâmbitoare. secţionate perfect fără maţe care să atârne. fără dâre de sânge şi de alte substanţe. doar cu dâre de lumină ce rămân în urma inimilor.
vreau să-mi îngropaţi trupul în piramida asta de capete. şi bineînţeles că vreau ca ultimul cap, capul cel mai de sus, vârful piramidei să fie capul meu. ca din când în când să vă mai zâmbesc şi eu aşa din toată inima.

relația

Specia este dependentă de spermă.
Şi asta contează, pentru că
de la o vreme, de când visez fără întrerupere
şi nu dorm deloc lângă tine,
sunt vinovat de genocid.

dacă ţi-e frică
o să mă minţi şi o să mi se facă lene

îmi este lene,
nu îmi vine să fac nimic pentru asta,

mă gândesc la asta prin perspectiva somnului
acestui pescăruş ce rămâne înţepenit în aer
şi se scufundă până la capăt, înăuntrul său personal.

nu îi distrage atenţia. Îi distragi atenţia
şi lasă amprente pe fundul acestui ocean
şi pe stele, întrând în conflict cu autorităţile.

aşa te răzbuni pe albastru, pe senin,
albind cerul de la rădăcină.

învaţă-l măcar să te ucidă
şi să plângă c-o ploaie acidă.

din camera cealaltă, îmi ceri iertare
şi din partea diavolului. Îl iert şi pentru
data viitoare.

te ascult cu atenţie sporită
la sfârcurile mici ca nişte difuzoare
ce îmi intră cu şperaclul în urechi.

de la cometă până la buric
rezonezi cu totul pe seducţie,
la maxim risc.

planeta geloasă se simte bătrână sub tine
când te parcurg terorist cu detonatorul
delirului magnetic pe şine.

a fost un masacru.
soarele s-a spălat pe ochi
cu sângele nostru în această
dimineaţă a refuzului venit din capătul
opus al uterului.

nu te baza pe uter. Nu te baza pe sicriu
cu siguranţă este plin de turişti şi nici să
nu te gândeşti la aşa ceva, nu ne înghesuim
să le furăm aparatele de zâmbit.

acum totul s-a schimbat.
simt asta pentru că mă
gândesc la asta.

inelul se descalifică şi
este eliminat.

numai că şi tu ştiai secretul
şi ai profitat, atingându-mă pe
detonator ca şi cum nimic nu
s-ar fi întâmplat, ca şi cum această
mână a ta nu reuşeşte să îşi bată
singură un cui în palma din care

îţi cresc lalele cu spini cultivaţi
în serele frunţii mele.

„eu sunt Diavolul şi dacă
mă ierţi îţi dau totul.
Dacă mă ierţi mă sinucid.”

baba

am întrebat în stânga și-n dreapta
în ce limbă a vorbit baba.
mi s-a răspuns cu aceeași întrebare.
în ce limbă a vorbit baba?
în ce limbă a vorbit baba? din stânga.
apoi din dreapta.
ne-am aplecat toți trei peste scaunele din față
și am urlat în urechile celor doi.
în ce limbă a vorbit baba?
ei s-au întors spre noi
și ne-au întrebat
în ce limbă a vorbit baba?
ne-am speriat tare și am început să urlăm.
el a călcat pe accelerație.
a fost clar pentru toată lumea
că trebuie să părăsim orașul.
am tras pe dreapta și m-am urcat la volan.
el condusese toată ziua.
era obosit și speriat
pentru că nu știa
în ce limbă a vorbit baba.

Pentru prima dată

Trenul de sânge oprește în gară
Noi coborâm și o luăm spre oraș
Sufletele roșii ne strălucesc sub piele
Luminând viitorul care se întinde
În toate părțile.

E prima
Emoție.

Ne vom stabili aici pentru o vreme
Spune fiecare în sinea sa
La coborârea din picătură
Și are privirea pierdută în depărtare.

O scoatem noi la capăt
Vom găsi de muncă
Aici nu există roboți
Și clonele care se împerechează fac copii
Proaspeți.

Ne va fi bine și vom uita de unde
A venit fiecare.

Vom face iarăși dragoste
Pentru prima dată.

victoria finală

Jucați voi până câștig eu, ne-a spus
și a plecat imediat. De atunci a trecut timpul
și nici nu terminasem jocul că am și început
să ne certăm care dintre noi a câștigat.
Am oprit masacrul nemaiștiind cine ar fi bine
să moară și cine nu. Al cui sânge pune în
mișcare victoria. Să vină specialiști.
Îl vom aștepta cu victoria vie.
Vom face economie la sânge.
Sigur se va întoarce

Când ne-am dezmeticit nu mai era nimeni
Care să ne lămurească. Ne-am gândit că
Nici nu a plecat de fapt. Că este unul
Dintre noi și nu vrea să recunoască.

Am devenit agresivi și am pus tot felul
De întrebări, doar-doar vom găsi unul
Care să știe ceva ce nimeni nu știe

Să-i arestăm pe toți, este spre binele lor
Ne-a spus altcineva și a plecat imediat.
Suntem singuri a mai spus cineva
și a plecat imediat.

Unde te duci singur, a întrebat altul
și a plecat imediat.

Nu se mai poate așa, să mergem să-l căutăm
a spus următorul și a plecat imediat.

El a fost ultimul.

M-am speriat când a întors capul
și am fugit în sus pe scări sperând
Că nu m-a văzut.
Va crede că el a rămas ultimul
Iar ceilalți au plecat să-l caute
cu mâinile întinse
ținând în palme victoria finală
din care va bea și va mânca până
dimineață.

În urma lui
am ferecat toate ușile
am stins toate luminile
războiul se vede frumos de la fereastră.

Capetele celor plecați să mă caute
Se rostogolesc în puhoaie pe străzile orașului
Privirile le zvâcnesc primitiv ca spuma valurilor
Niște taxiuri cu ochii ațintiți pretudindeni
În căutarea clienților ce nu știu unde să ajungă

Le strivesc nepăsător sub roți
Încleștate pe volan mâinile produc
Un genocid împotriva scrisorilor de dragoste
Măcar înjură-mă și fac totul
Vom privi răsăritul
Vom vedea departe, atât de departe
Încât numai despre noi poate fi vorba
Acolo unde VUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUM!!
Viteza crește. Săpând în carena ajunsă pământ.

din Înspăimântătoare frumusețe. poeme (2000-2009), prima parte a Antologiei George Vasilievici, ediție coordonată de Claudiu Komartin și Andrei Ruse, în curs de apariție la Editura Hyperliteratura


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță, George Vasilievici).