Catalogul caldeean
noapte de veghe, cometă!, zăpadă veche!
spre miezul nopții, vara, șuierând.
luminoase urme de salivă, volley
cu un bolid strălucitor albastru! de parcă
prin fir strălucind lasă urme adânci:
privelişte rară, aşa o cale lactee,
aşa ecran galactic de adâncime
non-virtuală. săgeți înainte; plonjare peste timp
și, lăsând mult în urmă,
dungi încă vizibile, gata să dispară. altceva
un fel de el sau ea, dispă-
rut deja.
la fel ca o săritură de cerb de aici acolo,
fluierând, „parcă din nări”. deci
un punct atât de mic, cu coadă,
o suprasarcină a punctului mic șuierând,
care pentru o vreme
(din nara timpului) se oprește nemișcat; şi din nou altul.
unul mai mic. cu totul şi cu totul mai bun decât. . .,
nu au spus asta atunci: colosal? Falnice-
le tăieturi albe desenând un fir.
zăpadă străpunsă de șuierat.
noi fără-de-urechi,
cu ochii albi sub pătură.
Coarda vocală
e totul complet umed în mod firesc; umezeală
netedă, dintre toate apariţiile. în ceea ce priveşte
discuţia despre depărtări, să zicem așa. o coardă
vocală de o dulceață extremă, în care nu-
mele noastre vor fi dezvăluite.
păr răvăşit, sprâncene
devastate. sub umbrire, umbra ta,
pe care o disting cu chipul meu (numele);
părul umed din mână, discrepanţa în ordonarea
respirației.
ochii și orbitele. arată,
arată-mi în timp ce băieții cu montajul sunt afară
căutând să instaleze placajul pentru orice vreme.
cameră spulberată, tremurândă; vocile noastre,
corpurile se pătrund reciproc. pete de lumină. privirea-
pagină.
în umezeală vorbind în limbi, cântul obsedant.
nu-i chiar prea tare, nu-i așa?
lacul auriu al dimineţii care
rătăcește prin tabără, un deșert al cerului gurii, o separare
a hotarele corpurilor vocilor. mai multe despre asta
de la ghetto-blaster-ul vorbăreţ și vocea, care
se schimbă la umezeală
coardă vocală, dulceaţo!
primăvară: cadavru, masă lăcuită în lumină, părul tău, stea,
(ventilație), suntem o turmă de capre (arată turma), tunse, pe muntele neted!,
cineva trebuie să, ne arate, observe şi să ne permită. masă lăcuită, masă-a-timpului-corpurilor!
în mod firesc, un trandafir este natural: trandafirii.
chestii de umbră-
luminoasă
ale vocilor, acum plouă, picură, lacul auriu (după cum spuneam)
al dimineţii, așa ne vorbim. lumina de acum, din ochii tăi
precum o crăpătură în rodie.
Imagine istorică
peisaj cu petice,
un peisaj cu pete de cireș, un peisaj în
expansiune cu înşiruiri de dealuri.
unul în care un rege alcoolic permite bucătarului
să gătească frigărui,
unul în care hussiţii pier.
unul boem în care Calixtiţii („?”)
și taboriţii („??”) se sacrifică reciproc.
peisaj cu pete de cireș.
unul în care arbori de sequoia și viespi
se năruie. peste lanțurile de sub luna
scrâşnind. unul în care un protector al Reich-ului
moare de ciudă din cauza unui vânzător de ţesături.
petice și pete, unul în care
lanțurile trec pe sub luna scrâşnind. și
un peisaj în care totul va fi bine din nou.
dermagrafic (cannanit)
gazelă, piele de
gazelă purtată atât de bine parcă. pe ea
imaginea scrisă pe un pergament din piele de capră
și piele de oaie; imagini
în miniatură zece mii de
piese conservate. cum îngenunchează
peste ea! precum un zbor orb în palimpsestul
încurcat. inscripții pe piele de animal,
respirație înceţoşată. ce
fluid. „fruct din sud”, respirație,
„fructe din sud!” care îți sare în ochi,
faţă-verso. INSTITUTUL RESPIRAŢIEI
(recuperat). acolo
tânjeam după noi.
poeme traduse de Ioana Miron