Ioan Moldovan (n. 1952, Mureșenii de Câmpie, jud. Cluj) a absolvit Liceul „George Barițiu” (1971), iar apoi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”– secția română-latină (1976). Face parte din gruparea „Echinox”, perioadă în care primește mai multe premii literare studențești, după absolvire devenind profesor la Cavnic, Baia Sprie și Baia Mare. Debutează editorial în 1980, cu volumul Viața fără nume, urmat de Exerciții de transparență (1983), Insomnii lângă munți (1989), Arta răbdării (1993), Tratat de oboseală (1999), O uitare de texte (antologie, 1999), Interioarele nebune (2002), Celălalt pește (2005), Însemnări primitive (2005), Mainimicul (2010), Timpuri crimordiale (2014), Opera poetică (2016) și Multe ar mai fi de spus (2019). În primăvara lui 1989 se mută la Oradea, unde intră în redacția revistei „Familia”, al cărei redactor-șef este începând din ianuarie 1990.

Ioan Moldovan este unul dintre cei mai constanți poeți optzeciști, formula sa fiind una elegiacă, bine măsurată și decantată, subminând cu inteligență și un fel de blândă maliție solemnitatea și patetismul. „Ioan Moldovan scrie cu gravitatea lucidă a celui care se consideră mai degrabă continuatorul ultimului Montale decât al lui Radu Stanca sau Doinaș. El asimilează o ereditate mitteluropeană față de care se simte cu adevărat responsabil: discursul său se străduiește să se integreze într-un background poetic ce exclude marginalizarea și provincialismul” (Marin Mincu).


Încheieri

Puține se schimbă într-adevăr: cele
mai multe dispar încet
Nu înainte de-a-și arăta chipul îmbătrânit

Încheieri: lumini gelatinoase și locuri
pe unde n-o să mai fii –
un bocet urcând cu cerneluri
pentru a strica filigranul
clipa când scrisa devine ilizibilă

Și nu fâșâitul de mătase al despicării
ci ruperea meschină și atroce
a substanței vii.

din Tratat de oboseală (1999)


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță, George Vasilievici).