Ioana Tătărușanu (n. 2001, Iași) este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național din Iași și redactor-șef al revistei „Alecart”. A publicat poezie, proză scurtă, recenzii de carte și a fost invitată în 2019 să citească la Festivalul „Poets in Transylvania” de la Sibiu și la Clubul de lectură Institutul Blecher. Prin inteligența, luciditatea și exigența sa expresivă, Ioana este una dintre cele mai mari promisiuni literare dintre cei născuți după 2000.


Piața de flori

Cu o balastieră se toarnă liniștea. în cele mai mici amănunte.
mi-am strâns baticul la spate
mi-am petrecut câteva ore hrănind porumbeii de lângă tarabă
scobeam cu unghia în rugină băteam cu vârful papucului în grilaj

tu ce făceai în timpul ăsta, Veronico, când unii se zgribuleau
și alții aveau nevoie de o poveste
când oasele mele scoteau sunete de iască
și mâinile lui tăceau mâlc
când visam la studenție la pensia liniștită a mamei
la frumusețea sticloasă a Mariei Tănase și morțile liniștite ale oamenilor singuri
când îmi citeam în palmă înainte să mă culc și mi se împăienjeneau ochii

cum facem, Veronica, să cădem la o înțelegere
să-mi dai mie cozile tale când o să albească
să-ți dau cu 5 lei firul flori pentru morții tăi
când o să-ți vină rândul
poți să-mi plângi de milă cum stau cu fundul pe o găleată întoarsă
apuc tijele drepte ale crinilor
strivesc gândacii de radiator
mă gândesc la tine

Semiluna fertilă

Sunt lucruri care mi se întâmplă și mușchii feței o iau razna
Sunt cuvinte care mă împăturesc cu sunetul unei folii de plastic și altele
de care mă feresc ca de mâna preotului când tămâiază
deasupra frunții – un turnuleț alb să mă urce printr-un lift steril
spre dragostea nevătămătoare.
Câteva zdruncinături, dar eu iubesc această gaură neagră
Un sân hrănitor și alb crescând dintr-o plantă uscată.

Ziua va fi lungă. Trec sughițând pe lângă
lujerii cu care florăresele strivesc gândacii de radiatoare

Cu noutatea, stânjenitoare ca un bețișor de ureche murdar,
Nu e nimic de făcut.
O mașină mortuară în parcarea supermarketului
Un sicriu lung, ieftin și la nici un pas un fumător liniștit
mame biciclete zburătoare
și pungi
Cineva ne dorește belșug

La ridicarea zidurilor eu
singură
nu o să plâng.
Mai degrabă o să mă transform într-un burete,
vârful unei sulițe de vânătoare cu zbor lent. suficient spațiu
cât să parez lovituri din piscul unei inimi spongioase.
Aștept acum în iglu-ul meu ca într-o pușculiță
degete groase răufăcătoare și soarele îmi intră în ochi prin gaura cheii

în alveole sângele face curte pereților de-atâta urât
sunt omul lor crenguța un ciorchine
îmi stăpânesc mișcările numărând boabe în loc de oi
deși în vise un infarct subit

mă tolănesc pe o pășune sub un uger gras de animal
deschid încet gura ca și cum aș săruta
și chiar sărut

Efectul șederii îndelungate cu mine însămi –
îmi ia zile întregi să-mi recunosc ochii

Într-o sală plină de oameni eu sunt fata-inimă
la marginea pustie a aerodromului –
punctul de lumină care ghidează

deschide-mi pumnii
lacrimi cât ouăle de prepeliță din ei vor țâșni
atinge-mă
cu războaiele de țesut voi țesăla lumina
mă voi ghemui între ațe doar să mă agăț de ceva
căci într-o cameră plină de oameni eu sunt aritmia
și într-o sală de așteptare eu sunt amprenta antidrog
mănușile chirurgului
protecția care nu mai poate de bine
pentru că de ea e nevoie mereu
pentru că ea nu se termină niciodată

În zilele în care nu te poți baza pe tine
în spatele frunții se dau lupte grele
ridurile se despică în falii un șanț zgrunțuros
oscioare scrântite inundă albia pupilei
tălpile mocasinilor încep să pășească
lumea e pusă în mișcare de urme

Tramvaiele merg spre depou
Se arcuiesc după spinarea ciuruită de lumini a gării
mereu în urma lor mai ninge puțin

Ioana Tătăruşanu | Sursă foto: Arhivă personală I.T.


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță, George Vasilievici).