Kemenes Henriette (n. 1988) este poetă și traducătoare literară. Din 2017, secretară de redacție a revistei culturale Várad. A publicat în numeroase reviste literare și antologii, marcându-și debutul editorial cu volumul de poeme Odú (Scorbură), apărut la finele primăverii sub egida FISZ (editura Uniunii Tinerilor Scriitori Maghiari). Este membră FISZ, Élő Várad Mozgalom (Mișcarea Oradea Vie) și a Uniunii Jurnaliștilor Maghiari din România. A susținut lecturi publice atât în țară (București, Oradea, Cluj-Napoca, Satu Mare, Boghiș etc.), cât și în străinătate (Budapesta, Debrețin, Londra, Berlin, Bruxelles etc.). Laureată a Premiului Kinde Annamária.


Despre păsări și morți, neîngrădit

Până la urmă se va conforma.
Va accepta că trupul călduț al turturelei se va face una
cu brazdele din palmă întrerupte pe-alocuri,
în timp ce înaintează spre grămada de frunze
din fundul grădinii, ca și cum, în sfârșit,
i-ar da drumul de pe un rug.
Și încăierarea necruțătoare din hrănitoare,
acutele bătăi de aripi,
că pliscurile mărunte
ale pițigoilor sparg craniul,
iar apoi ciugulesc măduva.

Pardoseală scorojită,
masă de disecție în mijloc,
pantă abia sesizabilă,
vărsându-se într-o scurgere cu grilaj.
Bisturiul avansează
de la bărbie, prin stern,
ocolind buricul printr-un
viraj lin, până la
muntele lui Venus.
Moartea la doi metri.
Corpul se deschide, dar ce e înăuntru
niciodată nu va mai putea fi
răscumpărat de har.
Un halat alb își ridică
acum capul, ca atunci când li se așază
neputincioșilor o pernă la spate.
Apoi, cu o singură mișcare
precisă, lama se-avântă
de la urechea dreaptă la cea stângă.
Ceafa e concesivă, ca o mamă.
Scalpul se mulează pe față în chip de glugă.
Zăbovește, își strânge pe nas batista –
mai mult de efect,
nu teamă, nu dezgust.

Dar cu cortexul cerebral care divulgă creierul
pițigoii nu mai au nimic de-a face.

Dokein

Așa cum încep cu porțiunile-ntărite,
pielița ușor desprinsă mi-o prind între unghii –
iar asta nu depășește-n mărime un gând tot mai neclar.
Apoi, cu grijă, încep să trag de ea, și-ncet se desprind
chipul, pielea și carnea cu pulpa, arterele.
Venele, despre care bătrânii susțin că ar putea
conduce undeva. Din gurile lor cu dinți lipsă emană
fumuri dense și-nvolburate, indicând direcția
în ceață. Iar tu va trebui s-aprobi din cap ca și cum
i-ai înțelege, urmărește praful dinaintea ta și ai răbdare
să-ți deseneze pe frunte semnul cu mâinile lor tremurătoare.
Vântul îmi aduce deșerturi noi în adânciturile craniului,
apele mărilor țâșnesc printre suturi, și știu
că oricât aș cutreiera acest chip,
până-i lumea, mă voi rătăci mereu.

Despre foame

Iată cum încearcă să îndepărteze murdăria adunată-n colț,
rămășițele mărunte și funinginoase ale focului aprins în umbră.
Nu mai ține minte cine a adus vreascurile acolo și de ce.
Nu știe cine a stat împrejurul flăcărilor și nici
dacă ele au fost de ajuns să încălzească membrele degerate.
În orice caz, le-a dat nume pieilor de animal întinse la uscat
pe gard și a scormonit cu degetele prin blănurile moi,
sperând în secret ca ele să mai mugească o dată.
Și izul ăsta acrișor n-a mai dispărut,
în cutele frunților tăbăcite s-au ivit flori de gheață
și odată cu sezonul rece a venit și foametea,
învelind popoarele văii în miros de oțet.

Și niciodată nu
s-au mai încălzit,
dar au învățat
să rabde frigul.

Manatee blue

Degeaba îi spun
să zâmbească.
Că nu doare.
Că aici toți sunt
veseli, uită-te în jur,
îi spun, în timp ce
îi strâng pe braț
garoul îngălbenit.

Să socializezi în vid
asemeni unui prefix negativ uzat –
cum zace nediferențiată pe patul de vinilin,
că din punctul ăsta ar putea deveni orice.
Într-o zi vom renaște fără fildeși,
și ne vom întoarce mai sălbatici în foșnetele
neguroase ale frunzelor, precum caii din Cernobîl.
Carnea cleioasă a sunetelor jupuite
într-o tavă în formă de rinichi,
anatomic – exactă, totuși,
ca ansamblu, disfuncțională.

Vom supraviețui, ca viermii, tuturor dezastrelor,
spune, în timp ce din venă îi alunecă lin
bărcuțe încărcate cu hoituri de animale.

Traducere și prezentare de Mihók Tamás

Kemenes Henriette | Credit foto: Vass Tibor


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.