Poemele Małgorzatei Lebda poartă în textura lor însemnele unei ecopoetici de factură universal-axiologică și etică. Cadrul general al acestora, preponderent rural, vizează transformările stărilor sufletești sub impulsul vegetalului, anotimpurilor, îndeletnicirilor gospodărești sau al rânduielilor consacrate în orizontul familiei. Textele narativ-meditative semnate de autoarea poloneză iau, de cele mai multe ori, forma fragmentului de notație menit să susțină o lirică enunțiativă orientată spre impresii fugitive, realitatea dinamică, formele sensibile sau intuițiile eului.

Ambianța tonală și fondul nostalgic al versurilor trimit deopotrivă la un pretutindeni-nicăieri jankélévitchan, în care sunt resimțite profund „neliniștea în fața morții”, trecerea timpului, slăbirea coerenței existențiale în urma pierderilor de nepovestit și a „rugilor date uitării” (în poezii ca magdalena: povestea tăcerii, glasuri: fragment, rădăcini: liturghia plecărilor, fața: lecție de pictură, mierea brună) – toate acestea întreținând nevoia confesiunii, a rememorării întru încetinirea ireversibilității – și sentimentul situării într-un pretutindeni-acasă în cadrul unei naturi generoase, expresie a raportului metaforic ce reunește oikos-ul cu efortul necontenit de localizare retrospectivă și simbolică a rădăcinilor pământești ale ființei.

Trăirile autentice ale subiectului poetic dezvăluie o gamă largă de preocupări, de la surprinderea ritmurilor și a metamorfozelelor naturii în ciclicitatea lor firească până la descifrarea sensului anumitor acțiuni umane, pe care autoarea le lasă în suspensie: „înainte să pornească utilajele spunem rugăciunea/ în fața cuțitelor mașinii scoatem crucea din pământ/ cositoarea taie într-o clipă corpul căprioarei (…)/ după muncă împărțim între noi/ slănina în bucăți mari egale” (august: ziua sfântă I), „hrănim animale cu animale – m-am gândit/ văzându-vă dinții lipsă și palmele unsuroase” (august: ziua sfântă II), „tata mă cheamă îmi dă briceagul/ și cere să-mi scot din încheietura mâinii așchia neagră/ trebuie să înveți să lucrezi în sânge spune/ cu tinctură de propolis spălăm apoi rana” (dimineața: lucru în sânge). Evocarea frecventă a autorității paternale ocrotitoare și ordonatoare poartă amprenta înfruntării unor tensiuni polare – absența și prezența, putința și neputința, ceea-ce-a-fost și ceea-ce-este – iar confesiunea poetică e dominată de nevoia rememorării, retrăirii unor secvențe familiale de odinioară.

Golit în totalitate de elementele cotidianului tehnologizat și ale urbanului, imaginarul artistic se articulează din teme și motive puse la îndemână de mediul natural, universul tainic al pădurii, peisajele campestre, ritualul fascinant al albinăritului, fiind marcat totodată de resorturi autobiografice și trăiri afective prinse caleidoscopic în spațiul de rezonanță al eului poetic.


Małgorzata Lebda (n. 1985) este originară din satul Żeleźnikowa Wielka, voievodatul Małopolska, sudul Poloniei. Este doctor în științe umaniste, cu o specializare în teoria literaturii și a artelor audiovizuale. A publicat cinci volume de versuri și, recent, o antologie poetică de autor.

Volumul Visele uckermärker-ilor/ Sny uckermärkerów (WBPiCAK, Poznań 2018) a fost nominalizat la Premiul Silesius din Wrocław, la categoria „Cartea Anului” 2019.

Pentru volumul Sălașul/ Matecznik (WBPiCAK, Poznań 2016), apreciat drept „Cartea Lunii Septembrie 2016” la Cracovia, autoarea a fost distinsă cu o bursă de creație „Stanisław Barańczak”, în cadrul Premiului pentru Literatură din Poznań, și a fost recompensată cu Premiul „Konstanty Ildefons Gałczyński”. Malgorzata Lebda este laureată a Premiului Literar Gdynia pentru poezie din 2019, cărțile ei fiind traduse în limbile cehă, italiană și sârbă. Practică maratonul și alpinismul. Este pasionată de arta fotografică. Locuiește la Cracovia.


dimineața: lucru în sânge

umezeala macină grinzile de brad de la verandă
îl urmăresc pe tata de la fereastra camerei reci

în toiul nopții vântul a doborât bătrânii peri din livadă
din înalturi se pot vedea nenorocirile din tot satul
acoperișuri smulse stâlpii
de înaltă tensiune dărâmați

tata mă cheamă îmi dă briceagul
și cere să-mi scot din încheietura mâinii așchia neagră
trebuie să înveți să lucrezi în sânge spune
cu tinctură de propolis spălăm apoi rana
iar palmele ni-s aspre și galbene

roirea: structura mișcărilor

pe tata îl caută cel de sub pădure (cel care îneacă
în mâlul râului toate cățelele fătate în grajd)
spune că un puhoi negru s-a aciuat la intrarea-n colibă

acolo dăm peste un roi imens care se îngrămădește
în crăpăturile de sub prag

tata îl stropește cu apă rece roiul amuțește
găsim regina și îi mutăm corpul fragil în coșul
de răchită trebuie să fii delicată mișcările să-ți fie domoale

celelalte albine înconjoară matca le ducem
în beciul răcoros tata pregătește stupul dadant
spre adăpostire în tot acest timp cobor de mai multe ori
în interiorul întunecos și ascult

magdalena: povestea tăcerii

printre documente vechi sora găsește un certificat de deces silabisim
m a g d a l e n a l e b d a
îl așteptăm pe tata care trebuie să se întoarcă dintr-o clipă în alta de la râu
(reface malul surpat în timpul ultimei viituri)
îi arătăm hârtia e deja o rugă dată uitării
deși pe nedrept ia documentul și îl strecoară
în deschizătura din figurina precistei să nu-i spuneți mamei auzim

iulie: recoltarea mierii

dezinfectăm sticlele de votcă tata duce în bucătărie
bidoanele umplute cu miere așteptăm până se potolește arșița iar noaptea
turnăm în ele mierea brună dinspre stary sącz se-abate
furtuna la auzul ei kuba lovește cu labele în ușa de la intrare
când nu mai tună prin apropiere ogarul vine la geamul verandei
pe dealul de sub pădure arde hambarul ploaia înviorează flăcările
satul pornește într-acolo câinele își trage răsuflarea așa focul
îl făcea mereu să se astâmpere

iulie: dogoare

focul ne domolea pe noi toți
puteam vedea în el tot
ceea ce trebuia
să vedem
era însuflețirea ochilor
prevestitorul pedepsei
de generații întregi ne ocolea hambarele
era deci de partea noastră

august: ziua sfântă I

ieșim în câmp într-o zi sfântă august e pentru noi
neprielnic (văd îndoială în ochii tatălui meu)
înainte să pornească utilajele spunem rugăciunea
în fața cuțitelor mașinii scoatem crucea din pământ
cositoarea taie într-o clipă corpul căprioarei când ajungem acolo
este deja pe partea dinspre pădure o târăsc în mestecăniș
câinii smintiți de sângele ei
după muncă împărțim între noi
slănina în bucăți mari egale

august: ziua sfântă II

hrănim animale cu animale – m-am gândit
văzându-vă dinții lipsă și palmele unsuroase

august: roz

ne uităm la femei goale pe acoperișul combinei
oprite la marginea livezii de vișini
ziarele sunt ale fraților noștri le lăsăm
acolo peste noapte
dimineața ne cățărăm din nou pe mașină
roua s-a așternut pe hârtie iar corpurile femeilor
amintesc acum de carnea de porc
rozalie

glasuri: fragment

mi-am dăruit toți copiii pământului
nici nu puteam altfel îmi amintesc ziua când
ramura de pin ți-a zgâriat obrazul m-am gândit:
de acum încolo aparții pădurii

ți-am uns rana cu cleiul albinelor am urmărit ani de-a rândul
cicatricea vindecându-se iar când așchia călătorea prin venă
spre inimă m-ai întrebat: moartea? prima
și ultima oară am auzit acest cuvânt spus de tine

și-atunci când apăream plin de căpușe pământii pe piele
vedeam în ochii tăi străfundul fântânii celei mai adânci
cu briceagul îmi scoteai arahnidele mici erai
grijulie

iar când alcoolul mă abandonase nopții de gerar
tu ai fost cea care m-a smuls din albul ninsorii am vrut să-ți dau
nume de asteroid să-ți spun Magdalena

rădăcini: liturghia plecărilor

spre pârâu coboram prin răzorul năpădit de buruieni
acum știu sigur că rolurile (mereu ca pe vremuri)
au fost împărțite pe nedrept cineva dintre noi trebuia
să caute rădăcinile răzlețite să sape între ele
o groapă adâncă și să arunce acolo animalul rece
altcineva urma să împrăștie o mână de pământ

așa ne-am imaginat liturghia plecărilor rescrisă
cu de-amănuntul cred că a trebuit să se nască din neliniștea
în fața morții pe care tata ne-a împărtășit-o pe câmpuri
și pe care noi o purtam cu atâta grijă pe buzele noastre
ușor atinse de pojar

(selecție din volumul Sălașul / Matecznik, 2016)

Małgorzata Lebda | Credit foto: Kuba Ociepa


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.