Sorina Rîndașu (n. 2003) este membră a Casei de Poezie Light of Ink. Se află în echipa de organizare a Maratonului de Poezie Online și a Festivalului SAD. A citit la a șasea ediție online a Institutului Blecher.

away from this dry heart

mi-ar fi plăcut să scriu despre tine cu ușurința cu care Alexandra scrie despre tristețe.
să-mi strâng genunchii sub bărbie și, cu un curaj pe care nu l-am exploatat niciodată,
să scriu: vezi tu,
de pe continentul pe care Aleksei Navalnîi a fost otrăvit, luna se vede cel mai bine
la ora 11 fix. la 11.09, singura apropiere dintre noi va fi faptul că bem încă
din același pahar.
mi-ar plăcea ca într-o zi să ne înghită o creatură necunoscută, să ne plimbăm liniștiți
fără șosete înăuntrul ei ca și când nimic rău nu li se poate întâmpla celor ca noi:
metaliști sparți și melancolici, cu părul încurcat în mâinile celuilalt.
vom așeza înăuntru dulăpioare din lemn și un dispozitiv care să emită căldură la fiecare două
bătăi din palme. apropiații noștri își vor aminti
cât de fericiți am fost atât de departe de inima asta uscată.
gândește-te la toate astea când frigul va străbate străzile, iar
femeile noastre dragi care s-au prăpădit se vor întoarce râzând și ne vor numi
copiii lor.

the beautiful ones, the beautiful ones

“there was always a bit of a buzz when we entered,
stopping
at favoured tables, giving a nod or a wink, buying someone
a drink, lighting a fag, lending an ear.”
(Carol Ann Duffy)

de câteva ori am încercat să traduc din carol ann duffy și de fiecare dată
m-am oprit la jumătatea textului ca în fața unor pereți suprapuși,
plini de postere și chitare prinse în șuruburi.
tristețile nostre sunt similare, două cercuri intersectabile ascunse ochiului liber.
locuim în imperiul celor care ne-au arătat dragoste și bunăvoință.
o ruină, o cetate peste care vin iernile una după alta,
o canapea de piele la capătul căreia nu e nimeni să soarbă ce-a rămas pe fundul paharului.
viețile noastre ar putea fi inversate cu ușurință. the world’s wife, o
mamă singură și o tânără străbat la pas
cartierul celor pentru care n-a mai fost loc.
cei distruși, frumoși și distruși,
niște bucăți de tencuială măturate cu jenă sub covor.
and how are we today?