Vasile Baghiu (n. 1965, Borlești, jud. Neamț) a debutat publicistic încă din 1983, revista „Ateneu” publicându-i un grupaj de poeme pe când era elev al Liceului Sanitar din Bacău. Remarcat și sprijinit la sfârșitul deceniului de către Constanța Buzea și Ana Blandiana, Baghiu citește în Cenaclul „Universitas” condus de Mircea Martin și are în vara lui 1988 ideea himerismului (ale cărui două texte-manifest vor fi publicate în revistă zece ani mai târziu). Manifest (sau mișcare literară) de uz strict personal, himerismul poetului nemțean ia naștere ca o formă de compensare: „Brusc, pe la ora 16.30, m-am gândit că în loc să trăiesc la sanatoriu, printre muribunzi și extrem de izolat, aș fi putut fi altcineva, un om care trăiește la Palermo sau în oricare alt oraș al Italiei, aș fi scris atunci din perspectiva acelui personaj universal (Himerus Alter de mai târziu) pentru care granițele (geografice, dar și temporale) nici nu există. Și am scris.” Pe urmele scriitorului și savantului iugoslav Predrag Matvejevici (1932-2017), Baghiu are intuiția (care, privită retrospectiv, se vede cu mai puțină claritate în propriul scris decât în practica textuală a unor poeți de azi) unei necesare hibridizări a științei cu literarul, în virtutea spusei lui Matvejevici: „pe aici se află viitorul literaturii în secolul XXI.”

Poet grav, al maladivului, visceralității și transfigurării, care se ridică împotriva „sincerității biografiste”, dar și a „teribilismului ușor întârziat al unei poezii bășcălioase”, Vasile Baghiu devine, datorită celor patru volume de versuri publicate între 1994 și 1998 (și antologate în 2001 în Fantoma sanatoriului) unul dintre poeții semnificativi de la sfârșitul secolului trecut, de așezat alături de Nicolae Coande, Judith Mészáros sau Ioan Es. Pop. O anumită înrudire cu Max Blecher (subiectul poetic al lui Baghiu jucând rolul unui pacient în sanatoriu, când scriitorul este de fapt asistent în respectivul stabiliment medical – „topos marcat de bacilul lui Koch”) și des invocatul „bovarism” teoretizat cu un secol mai devreme de către Jules de Gaultier dau scrisului (sau poate alter-egoului care îi traversează poezia) lui Vasile Baghiu un aer de gravitate (de nu chiar încrâncenare) din altă epocă.

Deși scrisese o carte predată Editurii Eminescu înainte de 1989, Rătăcirile doamnei Bovary va apărea de-abia în 1996. Pe lângă ea, „trilogia himeristă” alcătuită din volumele Gustul înstrăinării (1994), Febra (1996) și Maniera (1998) îl plasează pe Baghiu printre poeții de primă linie de la sfârșitul decadei.

După antologia recapitulativă Fantoma sanatoriului, mai publică patru volume de poezie: Himerus Alter în Rheinland (2003), Cât de departe am mers (2008), Depresie (2012) și Metode simple de încetinire a timpului (2019), două antologii scoase în același an, 2011: Magia elementară și Gustul înstrăinării, precum și trei romane. Baghiu nu reușește să treacă peste performanța primelor cărți și pare, de altfel, de vreo cincisprezece ani încoace mai dedicat prozei (este, din aceeași promoție, și cazul lui Daniel Bănulescu, sau al Savianei Stănescu, ce a virat spre dramaturgie) și, cel puțin deocamdată, „staționar” în poezie. Poate că anii următori vor aduce o surpriză pe care volumele dintre 2003 și 2019 nu au produs-o.


Drumuri care vin spre-acest sfârșit

Drumuri care vin spre-acest sfârșit călduț și confortabil
Prin care și eu am pășit odată, predat nostalgiei.
Răspunzi cu privirile-n jos,
Amintindu-ți că moartea unui pacient acolo nu provoca
Măcar o discuție mai îndelungată la cafea, nimic nu schimba.
Abrutizați de frecvența cu care se întâmplau toate astea
Râdeau fericiți, și râsul lor un hohot devenea prin timp,
Un plâns pe care-l tot aud neștiind de unde vine,
Un bocet desnădăjduit.
Nu știu, poate că de pioceanic este mirosul care mai stăruie.
Neîndemânarea ce-aducea dezastre,
Răsturna borcanul plin cu lichid pleural, pe parchetul lustruit.
Nu știu alt drum să-mi răsară deodată la ieșirea din râu,
Având eu cismele pline de apă, șiroind,
Căutând cu privirea o cale, un drum ce străbate, în timp, o himeră,
Alt drum, care să se piardă
În crepusculul sclipitor, îndepărtat, al metropolei,
Himeră care nu-i tusea, nici firul de sânge din spută,
Himeră care nu-i viața asta în care urc și cobor cu liftul
De câteva ori pe zi, enervat de întreruperile de curent,
De foșgăiala șobolanilor pe scări.
Există încăperi moderne prin care domnișoare elegante
Lucrează cu niște hârtii și răspund la telefoane,
Și-ai putea crede că nu vor cunoaște moartea,
Frumoasele cu haine la modă,
Cu pieptănături din reviste lucioase.
Ele nu cunosc zădărnicia unor nopți de gardă,
Zădărnicia perfuziilor costisitoare,
Și asta chiar le sporește farmecul, care-i al nostru,
Cum poezia rămâne a lumii întregi,
Deși nu toți ajung să-i simtă parfumul.
Există automobile silențioase
Pe care le-am văzut trecând cu parbrize opace
Prin țara asta săracă.
Am văzut aceste semne fugare,
Am văzut câmpurile, petrecerile, pajiștile, înmormântările,
Oamenii ăștia care mă iau drept unul de-al lor.

din Gustul înstrăinării (1994)

Vasile Baghiu | Credit foto: Andreas Pfarrwaller


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță, George Vasilievici).