Relu Cazacu s-a născut în anul 1983, în București. Din luna octombrie a anului 2016 este membru al Cenaclului 9, aflat sub egida Asociației Culturale Direcția 9. A publicat poezie în mai multe reviste și volume colective. În anul 2019 a câștigat premiul „1, 2, 3 sau” (locul al II-lea) în cadrul Premiului Național pentru Debut în Poezie „Traian T. Coșovei”. Rodul acestui premiu este volumul Poeme de consum, publicat în primăvara anului 2020, la editura Tracus Arte.

Dacă poezia lui Relu Cazacu s-ar putea descrie în câteva cuvinte, acestea ar fi cu siguranță: franchețe, simplitate, sensibilitate (bine temperată) și, bineînțeles, artă. În volumul său de debut, intitulat foarte inspirat Poeme de consum, el își propune să ofere cititorilor săi o radiografie a societății actuale, care, înlocuindu-l pe „a fi” cu „a avea”, se mișcă constant între două coordonate: distanțare umană (nu doar socială, și nu impusă de regulile O.M.S.) și consumerism irațional. Paradigmă pe care a și imortalizat-o foarte bine în poemul de deschidere al acestui volum: „distanța dintre oamenii care așteaptă/ la trecerea de pietoni se mărește/ universul este în expansiune// cu etichetele made in china/ mirosind a fast-food/ pornim procesiunea funerară/ prin subteranele bucureștene/ conducem pe ultimul drum/ ziua de azi”.

Rămânând la titlul volumului, ar fi de evidențiat ironia subtilă la care a recurs poetul Relu Cazacu. S-ar putea crede chiar că acesta s-a pus în slujba consumeriștilor de serviciu, cărora le flutură pe la nas un produs numai bun de cumpărat și ingerat/digerat. Dar această supoziție ar căpăta sens numai în cazul în care admitem că avem de a face, de fapt, cu o cursă întinsă acestora deliberat, din dorința de a-i face să înghită hap-ul de luciditate necesar dezintoxicării. Un astfel de hap îl reprezintă și poemul (fără titlu) de la pagina 12, în care poetul, recurgând la descrierea unui „ritual” funerar, surprinde războiul psihologic dintre materialitatea cea mai concretă și cea mai abjectă – anume banul – și spiritualitatea supremă, nemurirea, tradusă aici, cu maximă luciditate, ca „uitare”: „monedele se învârt în aer/ și cad/ lovind asfaltul/ clinchetul lor traduce țipătul mut/ al lacrimilor// încă două răscruci/ și un pumn de țărână/ vor termina linia/ într-un punct/ aici urma o virgulă/ după virgulă/ inima trebuia să moară// dar nouă celor care/ încă nu avem la îndemână/ moartea/ o linguriță ne va pune/ pe limbă/ gustul dulce al uitării”.

O prezență constantă în poemele lui Relu Cazacu este și Dumnezeu, ortografiat uneori cu majusculă, atunci când își face simțită prezența ca persoană reală – „Dumnezeu se încălzea/ între palmele noastre/ când ne țineam de mână/ aveam puterea să creștem piatra” -, alteori cu minusculă, când termenul se referă la lucruri, idei, concepte pe care lumea le-a ridicat la rangul dumnezeirii, închinându-li-se: „gălbenușul aruncat de Ăla pe cer/ îmi completează micul dejun/ îmi ține de foame/ până la sandwich-ul cu salam/ care hrănește speranțele/ până vine/ seara-desfăcătoare de sticle/ mă îmbăt/ aliniez dumnezei goi la zid/ pare un photoshooting pentru sfârșitul zilei sau sfârșitul/ lumii/ îi dojenesc cum făcea bunica/ la țară/ cu noi/ în nopțile de iarnă”.

Cu toate acestea, despre Relu Cazacu nu se poate spune că ar fi vreun poet mistic, cu veleități de profet. Cum nu se poate spune despre el nici că ar fi un poet manifestant, care să declame sau să strige lozinci, să lupte pentru dărâmarea capitalismului, nici măcar a consumerismului. Nu se erijează în niciun chip izbăvitor al societății acesteia „de consum”. Poemele sale sunt într-adevăr critice la adresa acesteia, dar modul în care el alege să spună ceea ce are de spus îl plasează în sfera discreției, al bunului simț și al normalității (deși conceptul de „normalitate” suferă în zilele noastre de o lichefiere progresivă). El știe că nu strigătul războinic și instigarea la ură sunt adevăratele manifestări ale revoltei celei drepte, ci, dimpotrivă, discursul calm, așezat, expus discret la îndemână (ca de exemplu într-o carte de poeme ce îți poate cădea întâmplător în mână), adresat nu unei gloate furibunde ce nu-și cunoaște adevărata frustrare, ci acelora care „au urechi de auzit”, acelor ce caută răspunsuri concrete la întrebări concrete.

Concluzionând, aș spune că debutul lui Relu Cazacu a survenit nu atât în urma unui concurs, acesta fiind totuși o confirmare în plus, ci mai cu seamă în momentul optim, în care poezia lui a atins atât maturitatea discursului poetic, având un mesaj foarte clar definit, cât și deplina stabilizare într-o estetică solidă, astfel încât, odată pășind în lumea poeziei, amprenta poemelor sale să fie una cât se poate de vizibilă.

Relu Cazacu | Sursă foto: Arhivă autor


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Absolvent de teologie şi pasionat de literatură. A debutat cu volumul de poezie „Patruzeci și unu. Eu, surdo - mutul" (editura Tracus Arte, 2018), apărut în urma câștigării concursului de debut în poezie „Traian T. Coșovei". A mai publicat poezie, cronică de carte, eseu literar și teologic în diverse reviste culturale printre care: Timpul (Iași), Convorbiri literare (Iași), Tribuna (Cluj), Urmuz (Câmpina), Revista Noua (Câmpina) si Poesis International (București).