M-am născut pe 16 mai 2002, la Chișinău. În 2019 am debutat în antologia colectivă „UNSPREZECE”, realizată de Dumitru Crudu. Particip la atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” și la cenaclul Republica.

Fiecare poem îl încep cu stângul. N-am avut niciodată cuvinte prea complicate și metafore foarte greu explicabile, prefer poezia laconică, full de imagini.

Nu-mi place să mi se zică poet, poetă. Tot ce fac e scrisul.

Nu-mi place să citesc și nu cred că o să-mi placă, dar citesc des ceea ce sună paradoxal și cu sens.

De ce toate textele încep cu „???”? Pentru că poezia mea provoacă întrebări (poate prea multe, dar este o miză asumată), pentru că întrebarea este un element important în jurul căruia se învârte viața mea – a pune întrebări, în cazul meu, este vital.

Mi-am început „cariera” acum un an (2019), în cadrul atelierului „Vlad Ioviță”, la început venind cu ditamai poemele de dragoste, despre moarte și pe teme nemaipomenit de grele, scrise parcă cu 200 de ani în urmă (ca rimă, ritm). Dar continuam să vin, chiar dacă eram prima din coadă. În mai puțin de 4 luni, Dumitru Crudu (mentorul și moderatorul atelierului) mi-a propus să fiu inclusă în noua antologie pe care o planifica.

Un alt lucru important în viața mea a fost participarea la maratonul de lectură organizat de Mircea Dan Duță în Cehia (Praga, 2 lecturi) și Slovacia (Holic, 1 lectură), invitația fiind făcută după ce dl. Dan Duță a fost oaspete la atelier.


???
În Victoria e
un măcel
Victoria se fute
cu prezervative doar
de ochii lumii
Își rade picioarele
doar de ochii lumii
Nu se ține de
mână doar de ochii lumii
Victoria vrea să taie
limbile celor
care vorbesc
drame ude
Teama de moarte e ca
teama de burți rotunde
Boschetarii care caută
mâncare în urne găsesc
prezervativele noastre folosite
și le reutilizează

???
Când trăia bunicul
încăpeam într-o ureche de ac
sau dacă mă încolăceam încăpeam pe degetul mic
Bunicul a murit
am rămas cel mai mare om din lume

???
Nu le deschid ușa niciodată
Papucilor de mărimea 45 care bat la 2 noaptea
Gândurilor care îmi furnică ceafa când stau în cadă înconjurată de încheieturi zgâriate
Mâinilor albe ale unei cehoaice cu gusturi bune în muzică care ar vrea să te fută
Pumnilor care îmi zboară-n față
Fricii că copiii chiar se nasc după sex
Celor care vor să mă facă să cred că ei nu sunt ei
Mama și Tata țin mâna pe vizor
Ei m-au învățat să nu dechid ușa la străini niciodată

???
În ziua când mama mea nu putea să nască Tatei i-a intrat o așchie în degetul mic de la picior A întrebat dacă pot s-o scoată i-au zis că o să fie mai rău De fiecare dată când o atingea un țipăt îi colora părul în negru Sângele diluat îi murdărea picioarele Așchia a crescut în carnea tatei Eu am 18 ani

???
un bloc cu 5 etaje
din centru până la Doina făceam 2 pași
în cele 4 camere din inima mea încăpeau 4 bărbați diferiți
îi lăsam să intre și să lase semn cu markerul
le făceam umbră sau le scuipam în cap
păduchi ca toți ceilalți
o haită de câini
aveau mâinile mari cu miros de drojdie

Victoria Tatarin | Credit foto: Arhivă personală V.T.

Secțiunea ATELIER publică texte noi, neincluse încă în volume, ale autorilor debutanți sau consacrați.


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.