Viorel Mureșan (n. 1953, Vicea, jud. Maramureș) a absolvit în 1979 Facultatea de Filologie la Cluj (secţia română-rusă), făcând parte din a doua generaţie a grupării echinoxiste. A debutat cu volumul de poezie Scrisori din muzeul pendulelor (1982), urmat de Biblioteca de os (1991), Pietrele nimicului (1995), Ramele nordului (1998), Lumina absentă (2000), Ceremonia ruinelor (2003), Sâmbăta lucrurilor (antologie, 2006), Buchetul de platină (2010), Locul în care se va deschide cartea (2010), Soare tăiat cu o foarfecă (antologie, 2011), Salonul de toamnă (2013), Rafturi cu liniște (2014), Poștașul rural (antologie, 2015).

V. Mureșan a avut o constantă activitate publicistică, fiind unul dintre cei mai rafinaţi comentatori de poezie ai generaţiei sale. A publicat volumele de critică Leonid Dimov – monografie (2000, în colaborare cu Traian Ștef), Colecţia de călimări 1 (2011), Colecţia de călimări 2 (2013), Colecția de călimări 3 (2015), Loc liber (2018) și De gardă la echinox (2019), în care și-a strâns cronicile literare.

După terminarea facultății, a fost profesor de limba română la mai multe școli și licee din Jibou, retrăgându-se, înainte să împlinească treizeci de ani, în comuna sălăjeană Surduc. Redactor-șef adjunct al revistei „Caiete silvane”, Viorel Mureșan a rămas o figură excentrică a generației sale: e de ajuns să privim lista de titluri publicate (aproape douăzeci de cărți și antologii) pentru a înțelege că, așa retras cum pare din turbionul „vieții literare”, poetul și criticul echinoxist și-a păstrat nealterat devotamentul pentru scris și citit, iar antologia Poștașul rural, contrasă și bine măsurată (în care a păstrat probabil mai puțin de un sfert dintre poemele publicate în volum între 1982 și 2014), dă măsura unuia dintre cei mai buni și mai constanți poeți ai generației sale.

Într-un fel, Viorel Mureșan are, pentru falanga ardelenească a 80-ismului, câteva semnalmente comune cu Romulus Bucur (care, deși unul dintre cei care au definit practica poetică lunedistă, a rămas până nu demult într-un secundariat care a prins excelent scrisului său) – așa încât acești doi poeți, cu simplitatea și calmul lor de haijini ocoliți de vanități și glorii trecătoare, sunt printre cele mai admirate referințe imediate de către cei de după 2000.


În octombrie anul acesta am scris și poezie dar deodată

în octombrie acest an am scris și multă poezie de dragoste
dar deodată
precum în aerul din gura unui pod
o pisică neagră în două labe se arcuia
într-un fel chiar răsfăţându-se
pe coala albă din faţa mea

apoi
m-a vizitat și un șal negru întins frumos pe o scândură
mișca numai franjuri spre copaci când l-am purtat prin grădină

cu sufletul îndoit ca o piele de vulpe
adusă de tăietorul de lemne pe coada toporului
am traversat mai întîi încăperea
m-am arătat la fereastră
jucau numere pe o piramidă
scăpată din cer din eroare
cine să tragă frânghia
are în loc de mână o floare

limba
prinsă într-un parapet de piatră
prinse a-și îndoi genunchii sub ea
a-și pocni tot mai des fruntea cu palmele
a-și da peste cap ochii
a-și smulge masca

Colibă din trestie, colibă din trestie! Zidule, zidule!

să străbatem în caravană un drum foarte lung și obositor
afișând râsul cel mai răutăcios:

Colibă din trestie, ascultă! Zidule, ia aminte!

o limbă ce juca în timp ce curgea din ea sânge:

La marginea mării se afla, aparent al nimănui,
un aparat fotografic pe trepiedul său,
iar o pânză neagră, întinsă deasupra flutura
plescăind în aerul răcoros

și o hârtie rostogolindu-se lin în golul unei uși
apoi
plesnește din coadă o veveriţă peste prăpastie

din Buchetul de platină (2010)

Viorel Mureșan | Credit foto: Arhivă autor


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru poeticstand.com. Articolul aparține website-ului Poetic Stand și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
mm
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță, George Vasilievici).