Gerardo Masuccio s-a născut la Battipaglia, în provincia Salerno, în 1991. Din 2010 trăiește la Milano și este licențiat în drept și economie la Universitatea Bocconi. Este editor și îngrijitor de colecții, colaborează cu publicații digitale și scrie poezie. Primul lui volum de versuri, Fin qui visse un uomo, a apărut în anul 2020 la Interno Poesia Editore. A primit în martie 2022 Premiul internațional „Podurile din Struga” acordat unui poet sub 35 de ani, la cunoscutul festival din Macedonia de Nord, premiul cel mare („Cununa de Aur”) fiindu-i acordat poetului japonez nonagenar Shuntarō Tanikawa.
***
pentru Liana Montone
De fapt, e așteptare nesfârșită
să fie primăvară,
e pasul timid care-i urmează,
plecând, opririi.
Din toate loviturile adevărate surprinde
– teribilă poveste –
că dincolo de timp și loc
noi suntem vindecare reciprocă.
***
Nu este timp pe care suflarea să-l silabisească,
mâine-i tărâmul nebunilor
și l-am surprins
când coborând scări coborâte
de toamna care se iernează an de an.
În timp ce-ncet din burta Sienei
mai fuge-o clipă,
eu nu aștept decât ora trecută.
***
În balamucul de resturi care mă-nconjoară
sunt rămășița cea mai de nimic.
E o insultă că o cheie de fier
și-un ciot de lemn
îmi vor supraviețui.
Și mă descopăr un ciorchine de vieți.
Nu trece timpul iar omul,
dacă ar exista,
e umbră-n tencuială și așchii.
***
Mama păstrează fotografii,
cadouri valoroase, am văzut-o
vorbind cu ceramica veche,
cu servicii de argint captive
– dintotdeauna, pentru totdeauna –
în închisori de sticlă.
I-am studiat mâinile,
acele noduri de vene
încrucișându-se neîncetat.
Mama ascultă moartea care
vorbește o limbă străină
și mângâie o rochie
care atârnă în întuneric în dulap,
o păstrează, nu a-mbrăcat-o niciodată.
Îi va supraviețui.
Și totuși, o vede un poet
și temător gravează
– pe marmură sau în vânt? –
mama lui, care sfidează viața
țesând tăcere și-amintire.
Prea mândru însă respinge poze,
gânduri de plecare,
cadouri, țesături, ornamente,
trusourile morții:
ultraj, îmi va supraviețui.
Și – tandrețe veșnică – mama
neștiutoare îl învață
că amintirii nu îi e frică de moarte
ci sfidează viața.
traducere de Eliza Macadan
- texte preluate din antologia La prezentul continuu. Patruzeci de poeți italieni contemporani, vol. II (Editura Cosmopoli, 2021)